Atelier de poezie colectiva

[wonderland]

Sunt taceri si taceri.
In unele se odihneste gandul,
In altele se aprind  scantei
Mai este cate una ce mocneste
De visul ce nu se implineste
Taceri de dor, taceri senine…
Taceri ce spun mai mult decat cuvantul
In care o durere si-a gasit mormantul…
Taceri prelungi, taceri  intinse
Ce se astern  pe chipuri planse.
Taceri strapunse de un zambet
Care n-ascund niciun secret.

(Ovidiu, poate ca n-am raspuns cum se cuvine/dar o las cum a venit )

[oviarad]

Tacerea are propia-i soarta
Nasterea-i in fiinta noastra,
Creste sau dispare
Intim pentru fiecare.
Uneori e binevenita,
In doi e nepotrivita.
Doare cand e neinteleasa
Cand gresit, celalalt, o interpreteaza
Tacerea fi-va de aur
Incununata de cuvant, ca de laur.

[Dana Hd]

Nu vreau sa tac, dar n-am de-ales
Din bucatarie nu pot sa ies
Ca am comenzi de papa bun
De trimis departe, de-acum
Si drobul nu s-a prea legat 
Si oua am de-ncondeiat
Oi reveni, peste ceva zile
Ca eu sa tac: nu-mi sta in fire

[wonderland]

Tacerea-n doi e pentru mine
un semn de legaturi senine,
in care poti sa stai fara cuvinte,
imbratisat de-o liniste cuminte.

Iar pentru fetele ce tac
Pentru ca harnicia le-a venit de hac:
Tacerea de forfota de linguri si capace acompaniata
Eu una tare vesela, cu gust si aromata.
Ca de vorbim de amestecat, de fiert, de copt,
Mai bine sa se intample in bucatarie
Decat sa fie dintr-o tragedie.

[echilibru]

Va salut si va doresc sarbatori frumoase, luminate din fiecare suflet. Intru si eu, cat pot de discret, sa tac putin cu voi.

                                                       Tacerea de catifea
M- asteapta blandut,
Ma primeste caldut.
Cat timp stau acolo nu pleaca, nu misca,
Stiu ca doar noi doi si-o muzica
Putem tacea.
Se face tarziu,
Dau semne ca plec,
Imi spune ca tot acolo-l gasesc:
Fotoliul meu de catifea
De langa fereastra cu cer
Si o  masuta pentru cafea.

[Syzygium]

Oda butonului "Like"

Cinste celui ce a inventat butonul "Like"!
El niciodata nu a spus
Dar noi cu totii am dedus,
Ca "Like" nu e ca sa-ti arati placerea
Ci ca sa iti ascunzi, politicos, tacerea.

[Syzygium]

Dragi colegi, fac o paranteza la postarea anterioara. Adevarul este ca sunt aici cam clandestin, n-am o afinitate prea mare cu poezia si nu mi s-au mai intersectat versuri prin cap de pe vremea copilariei si nici cititor frecvent de poezie nu sunt si n-am fost. Dar cand va vad pe aici, simt nevoia sa fiu printre voi, simt nevoioa sa spun cate ceva. Si pentru ca tot e vorba de un atelier, mai jos incercarea din care am distilat forma epigramistica anterioara.

(Si sa stiti ca in continuare am de gand sa tac, atata timp cat simt ca nu am ceva de spus.)

Ah, si inca ceva - imi pare rau ca aduc o sincopa in stilul stabilit de voi anterior, poate reluati postarile sa-l restabiliti

Tacerea e un limbaj
pentru care nu avem cu totii acelasi decodaj.
Dictionarul ni-l construim fiecare,
Pe masura ce o noua tacere apare.

Si ca lucrurile sa fie si mai putin clare,
Tacerea se modernizeaza, mobilitatea ne preseaza.
Inainte taceam in spatele cuvintelor rostite,
Acum tacem alert in spatele butonului "Like".
Adaugam tacerii o noua semantica, o noua gramatica.

Cum poti sa te faci ca n-ai auzit sau ca n-ai inteles,
Cuvantul scris si trimis nu mai poate fi sters,
Te mai ascunzi un pic in spatele unui spam,
Sau a unei caderi de internet,
Dar stiu ca ai primit mesajul si astept un raspuns concret,
Si daca chiar vrei sa taci,  atunci sa taci politicos,
Apasa butonul "Like" de mai jos!

[Dana Caragea]

De obicei eu tac, lasand pe altul sa vorbeasca
Si urmaresc cu interes pe cel avid sa povesteasca
De multe ori m-am intrebat: de ce asa?
De multe ori mi-am reprosat: hai spune si tu ceva!
E cam ciudat sa nu am vorbele la mine
Cand in minte cuvintele mi se ingramadesc
Cand par un copil ce gura cu greu deschide,
Simtind privirile din jur. Si, doar gandesc:
Dar de eu nu as tacea
Pe ceilalti cine i-ar mai asculta?

[wonderland]

(am si io vreo doua replici,
dar mopul nu ma lasa,
revin cand pot si eu pe aici,
voiam doar sa va spun ca aveti...clasa!
  e doar o paranteza ca sa nu lasati tacerea sa-si faca de cap prin atelierul nostru. Dezlantui-ti-va si nu ma impiedicati / de gandul ca nu stiti sau nu puteti/ ca doar, la urma ce iese noi vedem se iese. Pam- pam. Teribil imi place atelierul asta, mai ales ca vad ca ne adunam si ne inmultim. )

[Syzygium]

(culmea ironiei, am vorbit de butonul @Like@ la un subiect la care chiar am rezonat cu tot ce ati scris voi )

Si eu iubesc tacerea de la mine de acasa,
Si eu iubesc tacerea ce uneori in doi se lasa,
Imi place uneori tacerea intre prieteni,
Ce nu sunt obligati s-o umple.

Si da, adeseori tacerea doare,
Adeseori e insotita de incruntare,
E plina de repros sau de uitare,
De indiferenta sau neacceptare.

Am cunoscut si eu tacerea
Cand ceilalti cu verva povestesc,
Si mi s-a reprosat tacerea,
Si n-am stiut cum s-o strunesc.

Inca nu stiu cum sa o accept,
Inca nu simt ca am acest drept,
Sa tac atunci cand simt asa,
Si sa nu ma doara tacerea altora.

[noiembrie]

O,noapte,lumina-n penumbra,
gand de catare ce umbla
Gand ce ingan-o poveste
de cum a fost ...si mai este.

Sus se aduna tacerea
jos se aduna  durerea.
Umblet, preumblet de jale,
tot mai adanc,in catare.

Noapte se naste-n lumina,
tu te preumbli-n gradina.
Cantec de ingeri e-n noapte,
taci...dar se-aud mii de soapte.

[wonderland]

vad: ca am ramas online, desi n-am mai fost aici. simt: o bucurie nespusa ca ma-nvaluie, in tacere. Iar bucuria creste cu fiecare...debut al cuiva care decide sa iasa din tacere, prin atelier.
Am uitat, daca n-am notat, replica ce-mi aparuse ieri, ca ecou la tacerea de catifea daruita de echilibru. . Promit, de fapt daca nu mentioneaza expres initiatorul, imi asum asamablarile finale, in general. Am avut impresia ca vor iesi doua poezii, dar, cum facem cum nu facem, pana la urma totul se integreaza armonios, in ciuda stilurilor noastre atat de diferita. Dar cred ca asta face rezultatul final cu atat mai interesant si, cu siguranta, unic.  Evident asteptam sa iasa din parerile celor care doar ne privesc si ne citesc.  )
 
Dimineata, din ce s-a pierdut ieri in eter, cam asta a aparut, bun de asezat intre echilibru si sygyzum (Eugenia, apropo, mi se pare ca ai un simt al ritmului, fantastic!)

Fotoliul cel de catifea
Sa taca singur nu mai vrea
Dormitand, viseaza pe  masuta
Pentru fiecare o aburinda cescuta.
Asculta povesti ce-ncep sa iasa din tacere,
Vorbind, fara cuvinte, despre apropiere.
Iar farfuriuta cu dulceata,
Aparuta  dintr-o vreme uitata
Adauga un aer romantic,
Ce pare pentru unii antic,
Tacerii blande ca o catifea...

[wonderland]

(un mic gand...dupa noiembrie)

Ziua se naste-n intuneric.
Lumina nu-i un narcotic,
Cantecul vietii rasuna in zi,
Taci...soaptele inimii te vor calauzi.

[Gabi p]

Ce frumos s-a "insirat" aceasta poezie...
Natural, asezat si cu un strop de frenezie.
Cu tacerea in rol principal,
A iesit un adevarat regal.
Cateva concluzii am dedus,
Ca pe multi tacerea i-a sedus.
Ca tacerea e uneori binevenita,
Iar alteori total nepotrivita.

Tacerea este uneori dovada de sensibilitate,
Iar alteori de putere si vitalitate.
In tacere iti gasesti echilibrul,
In tacere atingi infinitul.

[Syzygium]

Wonderland, poate ar fi mai bine sa amani asamblarea. Dana HD spunea ca ar scrie ceva dar nu are timp. Si nici tu nu se cuvine sa "muncesti" zilele astea Si nici noi nu ar trebui sa te lasam mereu pe tine cu partea finala.

Eu trebuie sa plec si voi avea acces limitat la internet asa ca va doresc tuturor sa aveti sarbatori frumoase si sa fie primavara pe oriunde veti fi!