Autor Subiect: Arome de cafea si ceai in romanticul Istanbul  (Citit de 4380 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Arome de cafea si ceai in romanticul Istanbul
« : Duminică, 04 Februarie 2018, 07:58 »
Inainte de a porni din nou la drum, spre Istanbul, in a-i descoperi o alta fata, poate ar fi bine ca mai intai sa intram in atmosfera acelor locuri. Va propun documentarul “Sounds of Istanbul”- 2005 (Fatih Akin), un film ce prezinta o muzica plina de varietate si sonoritate.

! No longer available


In atmosfera creata de acordurile orientale, pornim imaginar intr-o incursiune romantica. Hai sa vizitam cateva cafenele celebre. Incepem pe ce numin “Strada Mare din Pera”, adica Istiklal Cad., celebra in Istanbul - citadela fosta bizantina, romana si greceasca.



Acest bulevard incepe din Piata Taksim, coboara apoi spre mare. Pe stanga si pe dreapta sunt nenumarate buticuri, magazine de suveniruri, librarii, galerii de arta, anticariate, cinematografe, teatre, cluburi de noapte, patiserii, cafenele, restaurante, biserici si moschei, muzee, unul chiar al figurilor de ceara (Madame Tussauds al Istanbulului). Un taram al romanticilor. Pe acesta circula “tramvaiul nostalgic”, celebru la fel ca cele din Lisabona.



Vom cobori la Tunel, unica statie veche de metrou, inaugurata in anul 1875, la numai cativa ani dupa deschiderea metroului din Paris. Frumos decorata cu faianta de Iznik (alb/albastru).
O multime de calatori, in fiecare zi in jur de 3 milioane. Si noi printre ei, cautand o cafenea. Dar nu una oarecare, ci una celebra.Trecem pe langa Starbucks, dar nu asta cautam...

Urmarim firul bulevardului Istiklal pana ajungem la Catedrala Sf. Anton din Padova (apropo, azi vizitat aceasta basilica in Italia? Este cu adevarat minunata!). Aceasta catedrala din Turcia, proiectata in stil neo-renascentist de un architect nascut la Istanbul dar de origine italiana, Giulio Mongeri, este cea mai mare biserica de rit catolic din Istanbul.



Pentru noi este un punct de reper, pt ca de vis-a vis de ea incepem sa urcam. Strada care ne conduce este Olivia Gecidi (trecatoarea Olivei) si continuand pe ea gasim celebra cafenea Mandabatmaz, unde se poate bea o cafea cu totul si cu totul speciala, atat de tare incat “poate darama un taur”.



Asta si indica sigla firmei de la intrare...un taur.



Aici pregatirea cafelei are un ritual vechi de peste 50 de ani, se face in ibric de cupru, in care incap numai 2 cescute. Metoda este cea originala, a maestrului cafegiu Cemil bey. Cafeaua astfel preparata este  “groasa” adica are mult zat ( jumate din cescuta de degetar e cu zat). Este de incercat ca experienta, chiar daca ciudata pentru noi, cei care preferam Americano sau cafea la filtru... Se spune “orta sekerli”, adica dulce mediu, nici nu te intreaba , pune zahar musai si direct. Din samovarul de argint toarna apa fierbinte, mai mult o opareste si nu o lasa sa fiarba mult. Aceasta cafea nu se poate bea fara un pahar de apa rece langa. O gura de cafea si trei de apa. De fapt din doua guri, cafeaua e terminata. Nota vesela si frumoasa este ca aceasta cafea se bea din niste cescute in forma de lalea, frumos ornate cu modele de Iznik, cu albastru, alb si rosu, avand ca simbol laleaua sau garoafa (karanfil).

Unele cafenele servesc in cescute de portelan asezate in suporturi de argint si cu capacele de moschee otomana tot de argint sa nu se raceasca cafeaua. Mai mult ritual decat cafeaua as zice.

Tot pe acest boulevard Istiklal Cad este un restaurant Kiva Han, care detine ca piese de muzeu ibrice anatoliene si rasnite de cafea de vreo 200 - 300 de ani vechime.

Cafeaua o importau, fiind mari iubitori de cafea Mocca. Dupa Primul razboi mondial cafeaua devenise foarte scumpa, o cafea valora cat trei patru paharele de ceai, astfel incat la inceputul secolului XX in Turcia a inceput sa se consume mai mult ceai. Insusi Mustafa Kemal Ataturk (1881-1938) a incurajat si  sprjinit cu legislatie producatorii de ceai, acestia cunoscand o mare prosperitate in acea vreme. Si azi, cultivarea si exploatarea ceaiului este o ramura de baza a agriculturii Turciei.

Unul dintre simbolulurile si obiceiurile nationale ale Turciei este ceaiul. Insotit de cele mai multe ori de covrigul cu susan (simit), turcii il savureaza dintr-un paharel, in forma de lalea, pun 2 cuburi de zahar si amesteca zgomotos. In unele parti din Turcia, ei musca usor din bucatica de zahar (kitlama) si apoi sorb din paharel, pe care il tin neaparat cu mana dreapta intre doua degete, ca sa nu se arda, intre  degetul mare si mijlociu.

Ceaiul face parte din cultura lor si nu este politicos sa refuzi invitatia la ceai. Ii veti intalni insistenti in invitatia de a bea un ceai la ei in special in magazine.  Te vor servi cu un ceai, apoi cu altul si altul, doar doar te fac sa mai zobovesti acolo. Daca veti pune lingurita pe orizontala deasupra paharului, se va intelege ca nu mai vreti, dar atentie, numai dupa ce ati servit minim un ceai!

Ceaiul se serveste fierbinte si foarte important proaspat facut. El trebuie baut in maxim o jumatate de ora de la infuzare. Daca nu, “se invecheste” sau daca este prea concentrat, face “gura punga”. Ceaiul este bucuria lor de a trai si savura clipa. Mai are doua componente pe care le reprezinta as zice: mandria nationala si conservatorismul. Desigur sunt multe persoane cu vederi moderne, dar totusi se pastreaza in adancul sufletului, valorile traditionale.



Ceaiul turcesc (cel mai celebru este cel din zona campurilor din Rize) se bea mereu fierbinte, niciodata rece, cu gheata si in nici un caz cu lapte. Se face mai intai o infuzie, setul pentru ceai incluzand doua ceainice, puse unul peste celalalt, unde cel de sus e mai mic si are capac in care se face infuzia si cel de jos mai mare, fara capac, unde se pune apa fiarta pentru diluare. Infuzia are de multe ori o culoare rosiatica, ceea ce ii face mandrii pe turci ca seamana cu steagul lor si il toarna in paharele ce seamana cu lalelele din fata Palatului Topkapi.

In apropierea Palatului Topkapi este un parc care primavara cu ocazia Festivalului lalelelor, se umple de aceste minunate flori. Aici, in Parcul Gulhane, gasim o bijuterie a Istanbulului -Setustu (set de 2 ceainice unul peste altul) la Tea Garden, unde se spune ca este cel mai bun ceai. Merita ajuns acolo daca nu pentru ceai, macar pentru privelistea ce iti taie respiratia, o panorama minunata la Cornul de Aur. De acolo, de multe ori se poate admira joaca delfinilor in mare...

Denumirea botanica a acestui ceai este Camellia Sinensis si se planteaza in zona Marii Negre din Turcia, celebre fiind zonele Rize, pana in Trabzon. Turcia eset un mare producator de ceai, aproape 10% din productia mondiala. Cand mergeti in Grand Bazar (Kapalicarsi) luati ca amintire  ceai marca Caykur cea mai cunoscuta sau Rize, dar vedeti data ambalarii, caci este valabil doar 2 ani de la data ambalarii. Tot ca amintire puteti lua un CAYDANLIK adica acel set de doua ceainice unul peste altul si pahare frumoase de ceai, cu buza aurita cu care sa va impresionati musafirii. Au si niste farfurioare de sticla frumoase, incrustate sau colorate.



Asa cum explicam setul caydanlik are 2 ceainice, cel de sus pentru esenta de ceai si cel de jos pentru apa fiarta pentru diluare.



Unii prefera ceaiul mai tare si adauga mai putina apa fiarta. Altii, ca noi neobisnuiti nu-l vom putea bea ca turcii si vom cere sa fie mai diluat adica “Acik cay, lutfen”, un ceai slab va rog. O sa fim impresionati si de copiii care alearga cu tavi pline ochi cu paharele si farfurioare de ceai pe tavi care au trei bare cu inel si le duc fara sa le verse ( la fel cum noi am invarti o galeata plina cu apa).

Turcia consuma pe locuitor mai mult ceai decat Marocul si Irlanda. Beau mai multe pahare pe zi. Femeile consuma mai putin acasa, o fac mai mult la ocazii atunci cand se intalnesc si se viziteaza. Langa ceai aseaza si servesc placinta si prajituri (kurabiye) adica fursecuri.

Barbatii beau mult ceai la locul de munca, in general in magazine. In orice zona in care lucreaza multa lume, exista cel putin o ceainarie (de lux sau modesta, depinde de zona) care serveste ambulant ceai. Consumatorii cumpara jetoane de plastic si cand cheama baiatul cu ceai ii dau un jeton, deci nu folosesc bani, este ca un abonament. Multi baieti care sunt servitor de ceai ajung ulterior sa-si faca propriile pravalii de ceai. Musafirii sunt primordial serviti cu ceai. Putin comic este ca si politia bea ceai, cei de la registrul comertului, judecatorii, toate nivelele, ….ANAF -ul. Pe o zi torida, unii pot bea peste 20 de paharele de ceai. Atentie insa, contine cofeina! De aceea, in zilele de post de Ramadan, este un chin si un vai, nu ca nu pot manca sau bea apa pana la apusul soarelui, nu ca nu pot fuma, dar e moarte ca nu pot bea ceai. Uneori cand Ramadanul cade in luni de vara si ziua e lunga, vai si amar, sunt nervosi si agitati, unii dintre ei care au afaceri personale  si  isi pot permite, nu lucreaza intreaga zi, ci doar o parte din ea.

In Turcia oamenii nu spun dimineata “micul dejun e gata” ci “ceaiul e gata”. El se bea inainte de masa, dupa masa, de mai multe ori pe zi. Baut fierbinte are un rol si de digestie.

Sunt foarte foarte multe ceainarii si gradini de ceai Cay bahcesi, unde se servesc si cafele, racoritoare sau ayran., in parcuri, peste tot.
Un loc superb unde se poate savura un ceai de ramas bun pentru Istanbul este Camlica Hill, cel mai inalt deal din Istanbulul , care este si el, la fel ca Roma, un oras al celor 7 coline. Aici este un parc cu cafenele, ceainarii, loc de picnic, dar mai ales vederi superbe asupra orasului, spre Bosfor si cel mai ROMANTIC loc din care sa privesti apusul...