In sfarsit acasa. Am o febra la picioare de abia pot sa scriu 😛. Am fost putini, dar a fost frumos si a fost obositor.Mircea ne-a incantat cu povestile lui, atat vesele cat si triste, ne-a prins ploaia si am avut la coborare o mare parte din noi si "norocul" sa ne dam pe derdelus, doar ca nu era zapada ci noroiul format in urma ploii. Una peste alta, sunt obosit, dar cu zambetul pe buze, caci am niste amintiri care imi vor ramane mereu treze in minte: oameni, traseu si mai ales peisajele fenomenale pe care le avem in tara noastra.
