Autor Subiect: Triunghiul energetic – nasterea si moartea ultimului urias Maximus  (Citit de 3987 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Marele maestru al  kapnobatailor, Vezina, invelit pelerina sa larga, cu gluga imensa ce-i acoperea intreaga fata, privea in zare, deasupra marii de nori din varful muntelui. Un vant rece ii flutura haina. Trecusera doua luni pline de cand  Vezina, maestrul, lasase liber in lume pe  ultimul sau invatacel, pentru a deveni la randul sau maestru al Luminii Albe.

Marele Zamolxe, il chemase si ii spusese ca a sosit vremea sa ia pe langa el un alt invatacel, caruia sa ii dezvaluie tainele kapnobatailor. Asa ca era acum concentrat sa gaseasca pe cineva apt de aceasta invatatura.

Simti fiorul si stiu pe loc ca gasise copilasul. Intr-un sat indepartat, intr-o coliba modesta, se nascuse un nou luptator. A coborat muntele dintr-un salt peste norii albi si cu un zbor prin vazduh aparu in pragul colibei unde micul bebelus scancea in copaie. Le-a cerut parintilor sa-i incredinteze copil, si acestia, coplesiti de marea onoare ce li se acorda, au dat copilul lui Vezina, sa-l instruiasca.

Vezina  lua intotdeauna copiii la o varsta frageda si nu-i mai dadea inapoi niciodata familiei in care se nascuse. Acest copil special urma sa traiasca in pesteri secrete, pe varfuri inaccesibile de munte, in grote unde nimeni nu putea intra. Copilul urma  sa se hraneasca numai cu lapte, branza, cu  plantele padurii, intarindu-si trupul si spiritul, invatand din tainele magiei razboiului, medicinei, meditatiei si cel mai important din misterioasa arta a kapnobatailor.

Vezina cunostea bine aceste taine. Avea  o varsta pe care  oamenii nu  o puteau atinge dar trupul ii era sprinten, tanar si plin de vigoare. Invatase secretul zborului intre nori si a mersului  in fum inca din copilarie, stia tot despre telepatie si despre puteri fizice de nestavilit, vorbea cu animalele si se imprietenise cu marele Lup Alb.

Maestrul Vizina cunostea planetele de leac si arta razboiului si trebuia acum sa le transmita mai departe invatacelului sau. Kapnobataii umblau intotdeauna cate doi, maestru si invatacel si nimeni nu cuteza sa le stea in cale. Uneori se distrau topind pietre cu puterea mintii, alteori indoiau si rupeau stanci uriase. Vezina era si un luptator desavarsit. Isi amintea zambind cum pusese pe fuga o intreaga armata prin simpla sa aparitie intr-un nor de fum in mijlocul macelului. Puterile kapnobatailor erau cunoscute si temute in intreaga lume. Nimeni nu stia unde se ascund si unde pot fi gasiti, dar kapnobataii simteau orice pericol real si cantareau bine daca trebuie sa dea o mana de ajutor ori trebuie sa lase lucrurile sa se intample asa cum este scris, ca pedeapsa pentru alte actiuni.

Maestrul decidea in ce ramura instruia pe fiecare invatacel in functie de puterile lui native. Vezina instruise pana acum doi kapnobatai  dar inca nu gasise nici unul cu puteri magice. Folosea adesea fumul plantelor halucinogene pentru a intra in starea ce ii permitea sa comunice cu zeii si cu alti kapnobatai din lume. Plantele pamantului sacru al Daciei erau datatoare de putere si de sanatate. Venera fiecare palma de pamant al Daciei si fiecare frunza din copacii sai seculari.

Vezina aduse copilul in zbor lin, pe varful unei stanci ce aparea din valea unui parau vijelios. Primise mesajul ca aici se afla marele Zamolxe cel datator de intelepciune. Ajuns in fata Zeului, cazu in genunchi, impresionand cu umilinta-i pe noul sau invatacel.

Zamolxe ii prezise  copilului o viata de rege, insangerat de sirul nesfarsit al bataliilor. Vezina nu se temea. Moartea in lupta era cea mai mare onoare pe care un dac putea sa o primeasca. Centrul spiritual unde marele Zamolxe vietuia pentru moment, intr-o pestera micuta, adapostea si alte grupuri de kapnobatai veniti sa se adape din intelepciunea Zeului. Acesta era mereu in miscare simtind chemarea dacilor. De la stanca aceea taioasa inceapea invatatura micului pui de dac…




 
Dupa ani…..
“Maximus privea trist in zare. Era obosit si plin de rani adanci. Razboiul in care se hotarase sa ii ajute pe dacii lui, il secatuise si ultimele puteri. Fratii lui fusesera ucisi cu totii iar acum, singur si chinuit de durere, se asezase pe un varf de stanca galbuie ca sa isi limpezeasca gandurile. Era inalt, neobisnuit de inalt. Trei daci suiti unul peste altul, abia ii ajungeau la umeri. Familia sa ramasese pe aceste plaiuri inca de pe vremea hiperboreenilor. Puteau sa traiasca mult, foarte mult, cu conditia sa nu fie ucisi miseleste in lupte sau incaierari. Dacii il venerau si il tratau ca pe fratele lor. Fusesera atacati iar simpla lui prezenta pe campul de lupta si statura sa uriasa, pusese pe fuga armatele dusmane. Zambea amuzat de acest gand. Totusi dusmanii nu se lasara si se intoarsera cu arme pe masura lui. Nu stia cum facusera rost de un dispozitiv exploziv. Ii simtise prezenta malefica pe campul de lupta unde murisera tovarasii sai. Numai el scapase. Dusmanii il cautau. Deodata o lumina puternica il invalui. Apuca sa auda o bubuitura puternica si sa vada peretele de piatra din spatele sau topinduse si prinzandu-l rasucit in el. Asa a pierit Maximus, ultimul din neamul sau hiperborean. Liniste, pustiu, secole, praf…”





Intr-o buna zi, peretele de nisip din fundul curtii mamei Uta lasa la vedere trupul pietrificat al unui om urias. Batut de vant si ploi, nisipul din jurul piciorului si al mainii cadea mereu iar trupul gigantic iesea tot mai mult din perete. Intr-o buna zi capul ii cazu in iarba. Un grup de cercetatori a venit sa ia probe din el si dusi au fost. Rezultatele nu le-a mai aflat nimeni niciodata. Astazi, intins intr-o pozitie chinuita, uriasul Maximus isi asteapta vizitatorii. A fost ultimul din neamul sau iar in momentul mortii avea aproximativ 600 de ani (fapt masurat cu ansa). Moartea lui fulgeratoare a sters complet din istorie existenta rasei sale gingantice.

In iarba puteti sa vedeti  pupila si  nasul lui. Maximus nu se supara, daca il priviti. El iubeste dacii, pamantul si neamul sau. Priviti-l cu respect si deplangeti  soarta sa trista. Nu il lasati sa cada prada uitarii, este singurul lucru important!


 
Se spune ca cele trei manastiri rupestre din Jud Arges formeaza un TRIUNGHI ENERGETIC,  triunghi format din trei centre spirituale ale kapnobatailor, existand o interconexiune energetica intre acestea ca si cum vibratiile diferite s-ar completa, aducand in inima celui ce le privesc cu ochii mintii deschisi, o liniste de nedescris… in ziua de azi, ascunse sub niste manastiri cioplite, in pesterile antice sacre.

TRIUNGHIUL SACRU  este format din Cetatuia Negru Voda, Namaiesti si Corbii de Piatra. Este un triunghi energetic puternic, format din trei centre spirituale amplasate direct pe portaluri sau vortexuri.





La pestera Corbii de Piatra vedem un megalit antic ce o reprezenta pe ZEITA MAMA cea mult venerata de strabunii daci. Ea era reprezentata insarcinata, dar calugarii si pustnicii ce au avenit in acest loc au considerat maternitatea drept o ofensa asa ca i-au taiat pantecele, i-au distrus fata si i-au lipit o cruce de piatra in cap. Pentru necunoscatorii povestii, megalitul ce o reprezinta pe Zeita Mama nu mai este decat o simpla piatra cu o cruce in varf.






 
PESTERA unde a vietuit temporar marele ZAMOLXE.
Va recomand sa va lipiti si palmele de reprezentarea cavalerului (imagine misterioasa a unui cavaler trac), in dreptul semnului ce marcheaza existent unui portal spre alte dimensiuni sau a unui vortex energetic si sa absorbiti putin din energia degajata de vortexul din spatele lui.

Offline Mariana10

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 16
Re: Triunghiul energetic – nasterea si moartea ultimului urias Maximus
« Răspuns #1 : Joi, 18 Ianuarie 2018, 19:39 »
Superb!.. Multumesc!  :applause: