Autor Subiect: "Amintiri din copilarie" - o tema de calatorie  (Citit de 6141 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
"Amintiri din copilarie" - o tema de calatorie
« : Duminică, 14 Ianuarie 2018, 08:34 »
“Nu stiu altii cum sunt, dare eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca si la alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc, parca-mi salta si acum inima de bucurie!”     
Ion Creanga



Cu totii cunoastem povestile din copilaria lui Nica, cu totii ne-am bucurat ascultand sau citind savuroasele istorisiri ale lui Creanga. Mi-a placut intotdeauna sa ma intorc in timp, la vremea povestilor. Am acum ocazia s-o fac mai des, cand scriu si leg povestile de calatorii. Una dintre excursiile - calatorie - poveste va fi cea de la Piatra Neamt - Targu Neamt...In care ne vom reintalni cu Creanga.

As vrea sa va reamintesc o scena din copilaria acestuia, referitoare la furatul pupezei din cuib, pe care a dus-o la iarmaroc ca sa o vanda, deoarece am sa va arat unde se tinea iarmarocul pe vremea lui Nica, in targul Tg Neamt, unde astazi este un mare teren de fotbal, dar privind iarba verde si ascultand vantul, ne vom imagina galagia, forfota si strigatele targovetilor din acel iarmaroc.

“Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn, cu vai nevoie, zicandu-mi: Scoala duglisule, inainte de rasaritul soarelui, iar vrei sa te pupe cucu arminesc si sa te spurce, ca sa nu-ti mearga bine toata ziua? Ca asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib de multi ani, intr-un tei foarte batran si scorburos, pe coasta dealului, la mos Andrei, fratele tatei cel mai mic. Si numai ce-o auzeai vara: Pu–pu-pup! Dis de dimineata, in toate zilele, de vuia satul”.

Nica se scoala si se grabeste sa indeplineasca sarcina de a duce de mancare la camp pentru lucratori, niste “lingurari” pe care ii angajase familia pentru ajutor la camp, in Valea Seaca, aproape de Topolita. “Si pornind eu cu demancare, numai ce aud pupaza cantand: Pu–pu-pup! Pu-pu-pup! pu-pu-pup!”. Auzind pupaza, Nica nu continua drumul spre lucratori, ci se indreapta direct la tei, cu gandul de a prinde pupaza, caci “avea grozava ciuda pe dansa”. Asta pentru ca il scula cu noaptea in cap zilnic nu numai ca “il pupa” cum zicea mama, denumind-o “cuc arminesc”.

“Si cum ajung in dreptul teiului, pun demancarea jos in carare pe muchea dealului, ma sui incetisor in tei care te adormea cu mirosu… floarei, bag mana in scorbura, unde stiam si, norocul meu!...gabjesc pupaza pe oua si zic plin de multamire: taci lelita, ca te-am captusit eu! Ii mai pupa tu si pe dracu de-acum!”

Dar in momentul in care vrea sa scoata paserea din cuib, Nica s-a speriat de “creasta ei motata”, de pene , pentru ca nu mai vazuse pupaza pana atunci, si i-a dat drumul in scorbura. Si s-a gandit el ca “sarpe cu pene nu poate sa fie”, deoarece auzise de la oameni, ca uneori in scorburi se ascund serpi, si s-a imbarbatat si iarasi a bagat mana, sa scoata pupaza. Dar nu a mai putut-o gasi. ”Parca intrase in pamant”. Foarte suparat si nervos, si-a scos caciula din cap si a indesat-o la gura scorburei, apoi s-a dat jos din copac, a luat un lemn si a inlocuit caciula cu acel lemn, sa nu iasa pupaza. Aceasta cu gandul ca sa continue drumul la “tarina” sa duca mancarea oamenilor.Totusi, el ocupandu-se cu prinderea pupezei, intrziase destul de mult cu mancarea la “lingurari”. Acestora “li se lungisera urechile de foame”, uitandu-se dupa cel ce trebuia sa le aduca mancarea. A ajuns in final “pe la pranzul cel mare”, adica in jur de ora 14.00, “cu mancarea sleita”. “Lingurarii” erau tigani tocmiti cu ziua, si spune el “au tabarat balaurii pe mine” dar l-a salvat “o chiranda (piranda) mai tanara”. Dupa ce ia “blidele” goale, se intoarce spre sat, dar abatandu-se pe la tei. S-a urcat in copac si gaseste pupaza “vaguita de atata zbucium”. De la panica in care se afla, ouale au fost facute “chisalita”.



Venind acasa, ascunde pasarea vreo doua zile prin pod. Cei din casa erau mirati de ce Nica merge des la pod. A doua zi matusa Mariuca, sotia lui mos Andrei, fratele tatalui lui Nica, vine la mama lui Nica sa-l reclame ca a furat pupaza care ii trezea de dimineata de atatia ani. Spune despre ea ca “era tulburata “ si ca plangea. Nica conchide ca da, pupaza era “ceasornicul satului”. Mama lui Nica nu stia bineinteles dar promite ca “ti l-oi lua eu la depanat” cand va avea ocazia. Auzind acestea ca lucrurile se precipita, Nica da fuga in pod si ia pupaza si s-a dus cu ea direct “in targul vitelor”, deoarece era zi de targ, de luni.

“Si cum ajung  la iarmaroc, incep a ma purta tantos printre oameni de colo pana colo, cu pupaza-n mana, ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. Un mosneag nebun c-o vitica de funie, n-are ce lucra? - De vanzare-ti e gainusa aceea…mai baiete? – De vanzare , mosule! –Si cat cei pe dansa?- Cat crezi dumneata ca face!- Ia ad-o-ncoace, la mosu, s-o dramuiasca! Si cum i-o dau in mana, javra dracului se face a o cauta de oua si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior; apoi mi-o arunca in sus, zicand: - Na pozna, c-am scapat-o!.



Pupaza zbrrr, pe-o dugheana si dupa ce se mai odihneste putin, apoi ie drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz, uitandu-ma dupa dansa! Eu atunci, hat! De sumanul mosului sa-mi plateasca pasarea… - Ce gandesti dumneata, mosule? Te joci cu marfa omului?Daca nu ti-a fost de cumparat, la ce i-ai dat drumul?....Si ma bagam in ochii mosneagului, si faceam un taraboiu, de se stransese lumea ca la comedie imprejurul nostru; de, iarmaroc nu era? – Dar stii ca esti amarnic la viata mai baiete? A zis mosneagul de la o vreme, razand. In ce te bizui de de indarjesti asa, nepoate? Nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentru-un cuc arminesc? Pesemne te mananca spinarea, vad eu, mai tica, si ia acus te scarpin, daca vrei, ba s-un topor iti fac, daca a crezi, de-i zice – aman puiule!- cand ii scapa din mana mea!”

In polemica lor, intervine la un moment dat un satean care ii ia apararea lui Nica spunand sa lase baiatul, ca este “humulestean de-ai nostri” ca este  feciorul “lui Stefan a Petrei” si ca tatal lui era un gospodar apreciat in sat. Mosneagul ii spune ca il cunoste pe tatal baiatului si ca l-a vazut pe acesta prin targ in acea zi, cumpara sumani, “cum ii e negustoria” si ca sigur se afla prin apropiere sau “in vreo dughena, la baut adalmasul”. Mosul il ameninta pe Nica, ca il va preda tatalui lui, pe care il va gasi in targ ca sa vada mosul daca “tata-tau te-a trimis cu pupezi de vanzare , sa spurci iarmarocul?”

“Toate ca toate dar cand am auzit de tata, pe loc mi s-a inmuiet gura. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti, uitandu-ma inapoi sa vad , nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul, drept s ava spun.Vorba aceeaLasa-l mai! L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el pe mine acum!. Tocmai asa patisem si eu, ba inca eram bucuros ca scapasem numai cu –atat.Bine ar fi s-o pot coate la capat, macar asa, cu mama si cu mastusa mariuca, gandeam eu, batandu-mi –se inima ca-ntr-un iepure de frica si de osteneala.”

Ajungand acasa, afla de la fratii lui ca mama si tata erau “dusi la targ” si fratii i-au mai spus “cu spaima” ca matusa lui mos Andrei a facut mare scandal si “a sculat tot satul in picioare” din pricipna pupezei din tei si il acuza pe Nica ca ar fi luat-o, iar mama lui Nica s-a suparat foarte tare auzind acestea. Si “Matusa Mariuca e una dintre cele care scoate mahmurul din om; nu-i o femeie de inteles, ca matusa Anghilita a lui mos Chiriac, s-a mantuit cu vorba. “ Si cum fratii ii povesteau acestea, foarte ingrijorati, “numai ce auzim catand din tei: -pu-pu-pup!-pu-pu-pup!-pu-pu-pup!-pu-pu-pup!

De cate ori nu am fost fermecati de povestile, povestirile si amintirile din copilarie ale lui Ion Creanga? O vizita la Casa Memoriala din Humulesti este o bucurie pentru toti si o pilda de viata.



In casa din Humulesti, vom avea ocazia sa vedem, spre a ne reaminti povestile, ceaslovul plin de sange de muste, “calul balan” pe care trebuia sa incalece Smarandita la clasa, cuptorul unde se ascundeau pisicile si chiar pisicile, deoarece complexul muzeal tine niste pisici anume sa dea autenticitate acestor locuri, vom vedea chiar si “ciucurii” pe care “ii smotoceau matele”.



In parcul tematic Ion Creanga de alaturi de casa memoriala vom vedea personaje din povestile lui Creanga, "Capra cu trei iezi", "Ursul pacalit de vulpe" si alte personaje hazlii.





Nota. Articolul a fost scris si ii apartine Danielei Dumitrescu.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Re: "Amintiri din copilarie" - o tema de calatorie
« Răspuns #1 : Duminică, 14 Ianuarie 2018, 10:43 »
Acum...patruzecisiceva de ani jucam rolul lui Nica din "Pupaza din tei" la Sala "7 Noiembrie" din Sibiu. Era o sarbatoare scolara, dar interesul parintilor a facut ca sala noastra de "casa", Ilie Pintilie, sa fie insuficienta. Nu stiu cum se derulau pe atunci lucrurile cu rezervari de sali de acest gen...cat de greu era sa obtii pt o sarbatoare scolara asa ceva, pentru ca nu era putin..."7 Noiembrie" avea peste 600 de locuri....important este ca dascalii nostri, directoarea scolii (o femeie extraordinara, d-na Curteanu se numeste) au reusit sa inchirieze imensa sala.

Cu vreo doua saptamani inainte de festivitate suntem anuntati ca nu in sala in care facusem repetii si unde ne obisnuisem cu scena, ci in alta, cu mult mai mare se va tine serbarea. A trebuit sa lucram iar la decor, imi aduc aminte cum coloram de zor unul la gard, altul la tei, altul la casa...Nu le-am putut monta, sau macar verifica daca sunt ok, pentru ca in sala pe care urma sa o avem la dispozitie se putea intra doar ziua serbarii...

Era nevoie si de o pupaza, cat mai reala...Asa ca i-am spus pe ultima suta tatalui meu ce aveam nevoie. S-a dus, calm si tipicar cum e, la volerul de porumbei (era mare pasionat de voiajori si fauri) a luat o porumbita, cea mai blanda dintre toate si a adus-o in casa. I-a facut apoi din carton un fel de creasta - mot, asa cum au pupezele. Era legata cu un fel de elastic capison, foarte bine studiat...ca deh...era tehnolog...Eu am colorat-o in culorile cele mai vii, asa cum gasisem prin carti. Asa ca in ziua spectacolului urma sa am...pupaza.  :)

Prima scena, debutul este cu Nica stand in pat si mama care intra sa-l trezeasca. M-am asezat in pat (era unul real, nu stiu de unde-l adusesera...) m-am acoperit cu un fel de tol cu motive nationale si asteptam cu ochii seminchisi si cu inima batand ca la iepure, sa se ridice cortine. Ummm, ummm, incepuse sa se ridice si incet incet, printre pleoapele seminchise zaream sala. Era plina ochi. Primul gand a fost ca am uitat tot textul si ca o sa ma fac de rusine, o sa rada lumea de mine. Deja imi asteptam "condamnarea". Nici nu mai respiram.

Cand o aud pe "mama": "Scoala duglisule, inainte de rasaritul soarelui, iar vrei sa te pupe cucu arminesc si sa te spurce...". M-am facut ca ma intind ca trezit din somn, apoi am deschis ochii si am dat de chipul colegei mele Jeni Fleaca, o fata blanda, frumoasa si foarte studioasa. Am auzit colegii spund ca a ajuns profesor universitar, dar eu nu mai stiu nimic de ea inca din liceu...A ramas doar o amintire, din atatea altele...Un frumoasa, pentru ca era fata cu care mergeam de mana la gradinita, era perechea mea la dansuri si partenera mea de scena la mai multe serbari. Cand i-am vazut fata atat de cunoscuta, cu ochii ei mari si albastri, cu zambetul larg pe buze m-am linistit instantaneu...Si mi-am intrat in rol...Sunt convins, nu sa ma laud, ca am jucat memorabil. Imi placea sa fiu in centrul atentiei, sa fiu pe scena, sa intru in pielea personajelor. Iar "Nica" mi se potrivea de minune. Am avut o copilarie asemanatoare in multe privinte...O sa va povestesc odata...

Am fost aplaudat lung, lumea radea la replici, la giumbuslucurile mele, dar cel mai mult a ras la faza cu scapatul pupezei. Tata statea cu porumbita "costumata" in pupaza in spatele cortinei si de teama sa nu se sperie si sa-mi zboare din mana ii legase aripile. Tavi Tapu, colegul meu care il juca pe mosul cu vitica, urma sa primeasca de la mine porumbita cu aripile desfacute, asa ne intelesesem. Eu o cunoasteam, stiam cum este legata, in timp ce-mi spuneam rolul trebuia sa o dezleg. Dar uitasem. Luat de valul aplauzelor, a emotiilor, a bucuriei de a fi pe scena in fata la atata lume, am uitat sa o dezleg. Si i-o dau lui Tavi asa...legata. El isi spune replica si arunca "scapat" porumbelul in sus sa zboare,...Voiajorii, daca nu va pricepeti la porumbei va spun eu, au un extrordinar instinct de orientare, stiu sa vina acasa de la sute de kilometri. Cum de la sala pana la noi acasa erau doar 3-4 km tata zicea ca o sa se descurce usor sa iasa din sala si sa ajunga iar in voler. Vorbise si sa-i lase un geam de sus deschis...Doar ca saraca, legata fiind a dat sa se intalte dar nu putea sa-si desfaca de tot aripile. S-a chinuit de cateva ori in aer si apoi a ajuns pe jos in sala. Taica-meu e un tip foarte serios, uneori prea serios, era si presedintele comitetului de parinti pe scoala. Asa ca inchipuiti-va un om cunoscut ca foarte rigid alergand prin sala sa prinda porumbelul...Toata sala radea, dar cred ca cel mai tare a ras mama...Acasa am vrut sa-i vad fata, sa inteleg cat de tare l-a suparat ce s-a intamplat, dar surpriza...radea si el...

Imi pare rau dupa vremea aceea de copilarie fara griji, mi-e dor de zilele acelea minunate, dar mai ales mi-e dor de colegi...Pe unii poate soarta o sa-i mai aduca in drumul meu, m-as bucura enorm! Din pacate insa pe unii nu o sa mai am cum sa-i  revad vreodata. Intamplarea face ca sotia lui Tavi, Vicky s-a inscris aici in Singles Camp, nu m-am intrebat insa de ce e singura, dar la una dintre petreceri mi-a spus ca Tavi nu mai este..."Mosul" din "Pupaza din tei" parasise de tot povestea...O lacrima pentru el si pentru toti aceia care "mi-au bucurat un trecator ceas al vietii"...

Offline pinkpanthere

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 161
Re: "Amintiri din copilarie" - o tema de calatorie
« Răspuns #2 : Duminică, 14 Ianuarie 2018, 16:09 »
Foaaarte frumos, Gigi! Sa ne mai zici de-astea! Am ras cu lacrimi. Cu siguranta ... te-au ales la fix pentru rolul Nica. Cat despre bietul porumbel transformat in pupaza ...! Dragul de el!
Seara faina! :applause:

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: "Amintiri din copilarie" - o tema de calatorie
« Răspuns #3 : Duminică, 14 Ianuarie 2018, 17:11 »
Ai mare dreptate pinkpanthere. Si eu am savurat textul cu  amintirile lui Gigi in rolul lui Nica.
Se pare ca povestea Danielei a deschis povesti din memoria copilariei lui Gigi.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline roxanas

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 78
Re: "Amintiri din copilarie" - o tema de calatorie
« Răspuns #4 : Miercuri, 17 Ianuarie 2018, 01:07 »
Gigi, neaparat trebuie sa ne mai spui povesti..din astea. Super povestea. :thumbup:Ce vremuri frumoase...copilaria!