Scrise de noi > Povestile de calatorie ale Danielei
Legenda lalelei
admin:
Lalelele sunt originare din Himalaya. Turcii au adus lalelele in Asia si le-au cultivat prima data ca plante de cultura. Cu timpul, laleaua a devenit
un adevarat simbol national, cu omniprezenta in cultura turca. Este floarea de suflet a turcilor. Laleaua este un motiv regasit in pictura, ceramica, tesaturi, covoare, in decorarea moscheilor, fiind un simbol al prestigiului si al nobletii.
Numele lalelelor "tulip" vine din cuvantul persan dulband sau tulbend, adica "turban". Lalelele cresc in Turcia de multa vreme, dar abia la jumatatea secolului al XVI-lea au ajuns in Europa, prin intermediul ambasadorilor olandezi.
Pe timpul Sultanului Ahmet 1703-1730, cultivarea ori vanzarea lalelei in afara Istanbulului, era considerate crima si se pedepsea cu exilul. Laleaua avea pe atunci valoarea ei in aur. Planta acesta pe care strainii o considerau un fel de crin dar rosu, era considerata in Turcia mai valoroasa decat viata.
Incepand cu anul 1700 in Istanbul se tine Festivalul lalelelor, ce are loc, an de an intre 10-20 aprilie.
In vremurile de inceput, in timpul Festivalului, se aranjau in gradini sute de vaze cu lalele colorate, alaturi de colivii in care cantau pasarelele si lampi care luminau in noapte. Era o adevarata feerie. Vizitatorii erau invitati sa-si asorteze hainele cu culorile lalelelor.
Legenda spune ca prin anul 1200, pe vremea Imperiului Otoman, un tanar, Printul Farhad s-a indragostit de o fecioara Sirin (dragut, dulce). O pasiune puternica ii mistuie pe cei doi, fecioara impartasindu-i sentimentele. Iubirea lor era insa imposibila, pentru ca tanara fusese promisa altui barbat.
Printul Farhad pleaca in munti si acolo primeste vestea falsa ca iubita lui a murit. Disperat si distrus, calarindu-si calul se arunca de pe niste stanci inalte, zdrobindu-si trupul. In fiecare loc unde s-au imprastiat stropii sai de sange, au rasarit niste flori rosii, cu corole in forma de turban. Erau lalele. Florile rosii ca focul, au negru la baza petalelor, simbol al inimii Printului, arsa de pasiune.
Nota: articolul este scris de Daniela, un excelent cunoscator al limbii si culturii turce. O sa aveti ocazia sa calatoriti impreuna cu ea in Turcia si va veti bucura de pasiunea ei pentru acea parte de lume.
wonderland:
Frumoase povesti insotesc intrarea Danielei :) Multumim, Gigi.
PS. Legenda lalei? :kissing: :angel:
admin:
Am corectat...e greseala mea...
wonderland:
Errare humanum est.
Mai importanta e frumusetea povestilor si a informatiilor redate asa frumos.
Ceramica aia mi-a luminat privirea.
Legenda m-a pus pe ganduri. Cum se face ca multe locuri, stanci, lacuri, flori din lume, avem si noi destule, sunt asociate cu o poveste de iubire imposibila? Marile iubiri nu pot fi decat cu final tragic, fie si unul care se transforma intr-o minune a naturii care ramane marturie pentru eternitate?
Buna dimineata colorata si pasionata, precum lalelel din povestea Danielei!
noiembrie:
De la lalele...la deconspirarea Danielei,viitorul nostru ghid.
Am petrecut cu ea la Sighisoara,la Viscri, la Galati,am savurat cel mai"tare si mare" platou la Varna,
unde Daniela a negociat cu seful turc al restaurantului,ne-am plimbat pe aleile de la Balcic si ne-am racorit
"in grup" la terasa romantica,sub valul vitei de vie,mangaind cu privirea albastrul infinit al marii...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă