Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Minivacanta in Ardeal: Sibiu - Tara Motilor - Oradea 28 iunie - 2 iulie 2018
PGabriela:
Rodi se simte un IZ de BIS ! CORECT? “ Repetam Aventura borcanul ??? "fetele mele". Hmmm?
De data asta mergem cu INTREBARILE pregatite la PIATRA GRAITOARE, promitem!!!
Casa Danciu – nota 10 cu felicitari!
Apropo ati invatat Marsul lui Iancu pana la Deva? Pacat ca nu am putut merge cu voi pana la final. Multumesc ca ai filmat Doina si postat. Asa simt ca nu am pierdut foarte mult. Am sa ajung oricum in acea zona in curand si va iau urma.
Da, asa e Rodi speram ca macar unul din cei veniti pentru petrecere sa ni se alature pe terasa nocturna, aveam nevoie in galerie de ei, dar nu a fost sa fie nici de data asta.
krondia:
Deschid „jurnalul” minivacantei acum ca am reusit, cat de cat, sa imi fac ordine in ganduri dar si printre zecile de fotografii, fimulete pe care inca le primesc, un ajutor nepretuit dat fiind ca nu am reusit mereu sa imortalizez locurile prin care am trecut.
In pofida linistii de pe forum, am avut placuta surpriza sa intalnesc un grup vesel, comunicativ, de care m-am atasat din prima clipa. Vremea capricioasa ne-a dat ceva batai de cap in primele zile si, chiar daca nu am reusit mereu sa pacalim ploaia, nu ne-am dat batuti.
Miercuri dupa-amiaza ne-am plimbat prin Sibiu pe o frumusete de ploaie, partea buna fiind ca ne-am putut desfasura in voie pe stradutele pe care nu era mai nimeni.
Mai sub umbrela, mai pe sub stresini, mai cu o pauza pe la cate o terasa, am vazut cam tot centrul vechi, caliti deja pentru aventurile din zilele urmatoare..
krondia:
« Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte… »
A doua zi dis-de-dimineata ne-am indreptat voiosi spre prima destinatie a vacantei, casa memoriala a lui Lucian Blaga, din satul Lancram. Ora matinala nu ne-a impiedicat sa filozofam putin despre trecerea timpului, sentimentul misterului din opera marelui scriitor sau despre viziunea sa asupra spatiului mioritic…
« Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog: Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea. »
La 8 fara cinci cand am intrat pe poarta casei, doamna muzeograf deretica prin curte, in asteptarea noastra. Frumoase povesti ne-a spus despre viata si opera marelui scriitor si am avut si bucuria sa fim insotiti apoi de-a lungul vizitei de vocea marelui poet.
Cladirea pastreaza inca vie amintirea familiei Blaga, oferind o imagine spre trecut prin mobilierul pastrat intact, tablourile si fotografiile de familie expuse precum si gratie manuscriselor operelor scriitorului.
Un loc ingrijit si pus in valoare cu mult gust, sper sa mai am ocazia sa revin, fie si numai pentru a reasculta vocea poetului. Poate data viitoare sa ajung si la Rapa Rosie, locul care i-a fost atat de drag.
krondia:
Urmatorul popas a fost in Campeni, « capitala Tarii Motilor », la muzeul Avram Iancu dupa care am dat o fuga si la Biserica Sf. Nicolae din Deal, construita in jur de 1811. Este o zona linistita, departe de aglomeratia din centru si privelistea este grozava.
A urmat apoi un traseu pitoresc prin Cheile Albacului, ajungand la Casa Danciu, gazdele noastre din Garda de Sus, in jurul pranzului. Minunati oameni, primitori, ne-au rasfatat cu preparate cum numai aici se fac, preturi mici, nu ne venea sa mai plecam...
Tochitura moteasca
Pancove
krondia:
Dupa un pranz mai mult sau mai putin copios, dupa posibilitati… tocmai cand ne pregateam de drumetie, ploaia a inceput din nou, exact conform prognozei.. o ploaie deasa, moteasca. O parte din noi insa nu mai avea stare si, echipati ca la carte, am plecat spre Pestera Poarta lui Ionele, un traseu usor care se poate parcurge pe orice vreme. Pana la urma vremea s-a imbunat si ne-am putut bucura de peisaje si de aerul curat si proaspat de dupa poaie.
Si, pentru ca era prea frumos ca sa ne intoarcem la pensiune, ne-am prelungit plimbarea spre Izbucul Cotetul Dobrestilor, un loc spectaculos mai ales in aceasta perioada cand debitul apei este mare. Izbucul, caracteristic Apusenilor, este o denumire pentru un izvor cu scurgere intermitenta care iese brusc la suprafata in momentul in care atinge un anumit nivel.
Caprita cu iedul pe care i-am intalnit la intoarcere au facut deliciul grupului, daca nu ne grabeam la cina ne-am mai fi jucat cu ei, aici oamenii isi iubesc animalele dar nu au timp sa le rasfete. Era seara dar oamenii inca munceau prin gospodarii, am dat si peste o femeie care taia singura lemne cu drujba in padure…
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă