El Maghreb! Tocmai m-am intors din El Maghreb sau Morroco sau Maroc. Vreau sa împărtășesc la cald câteva impresii personale despre aceasta excursie, nu neapărat sa descriu ceea ce am văzut, ci ceea ce am observat, m-a impresionat și a rămas în sufletul meu. În primul rand mi- a plăcut foarte mult grupul, persoane calde, prietenoase care au lăsat în urma viața obișnuita și au venit sa se distreze maxim. Așa s-a și întâmplat, am cântat, am dansat chiar în autocar de câte ori am avut ocazia, iar Gigi nu s-a împotrivit😀. E fost o excursie a contrastelor, de la locuri cu o vegetație bogată, la zone aride și prafuite, total lipsite parcă de orice forma de viață, de la orașe cu zone cu un urbanism elegant și plin de vitalitate, alaturi de cartiere mai mult decat sarace, la satele berbere din munții Atlas, ale caror case s-ar fi confundat cu peretele muntelui dacă nu aveau ferestre. Oameni fericiți și împliniți sau altii cu fața brăzdata de urmele vieții la limita subzistentei. M-au impresionat medinele, în special cele din Chaouen și Fes, unde am putut vedea viața simplă si nealterata de civilizație a localnicilor, modul în care își câștigă existența prin manufactura sau comerț cu te miri ce. Pe strazile inguste, intortocheate si azurii din Chaouen, chiar ne-am intersectat cu o petrecere a burlacitelor. M-a impresionat foarte mult prin felul zgomotos de manifestare, cu muzica și chiuituri ale alaiului și modul cum erau îmbrăcate viitoarea mireasa și domnișoarele de onoare: invaluite de o costumatie albă, doar ochii li se vedeau. A fost un crampei de viață adevărată pe care ni l-a dăruit Marocul si pentru care sunt profund recunoscătoare. În Fes, după ce am bătut toată medina, am avut o surpriza fantastică cu restaurantul în care ni s-a servit masa. Nimic nu anunța că vom intra în una din încăperile lui Ali Baba, splendid ornamentată, de o curățenie impecabilă și o mâncare pe măsura: salate, tajin, fructe, ceai de menta. A fost un moment de respiro și răsfăț culinar și vizual.
Alt crâmpei de viață autentică și care m-impresionat foarte mult a fost la kasbahul Ait Ben Haddou, o cetate veche, contruita din pământ, acum monument istoric, intre zidurile căreia am gasit un mod de viață ancestral al localnicilor, dar care erau foarte mândri ca în zona lor s-a turnat filmul Gladiatorul. Aici am vazut o locuinta care în același perimetru avea cuptorul de pâine, o mica bucătărie lipita de staulul oilor și caprelor, o curte cu trei găini și alături camera de oaspeți care era foarte curata. Un mod atât de modest de viață te lasă fără cuvinte. Dovada ca pentru trai nu ne trebuie decât foarte puțin. Dar am fost și la spectacol, la Chez Ali, lângă Fes. Un spectacol plin de muzica, culoare, cai cu călăreți îmbrăcați ca în 1001 de nopți și care ne-au încântat cu demonstrațiile si maiestria lor timp de aproape o ora. Abia am plecat de acolo, intrasem și noi în frenezia spectacolului și muzicii arăbești.
Ar mai fi multe de spus, dar astea ar fi pe scurt impresiile mele de călătorie în Maroc, tara pe care îmi doream de mult sa o vizitez și care mi-a împlinit așteptările.
Am rămas cu amintiri extraordinare, cu prieteni noi și povestea continua.
Gigi, ai fost la înălțime ca de obicei, perfect documentat și grijuliu cu toată lumea. La fel și Lidia, o prezenta discretă, dar care îți dădea o mana de ajutor când aveai cea mai mare nevoie.
Doamne, îți mulțumesc pentru tot ce am văzut și trait în aceasta minunata aventura. Abia acum simt binefacerile ei, mi se decanteaza amintirile, imaginile, impresiile.
Sa ne revedem cât mai curând!