Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Maroc. Dune, camile si oaze in Sahara. 11 - 20 aprilie 2018
admin:
Drumul din Marrakesh spre Ouarzazate, "Poarta Desertului", traverseaza Atlasul Inalt. Este fantastic sa pornesti in aceiasi zi dintr-o oaza de palmieri, din ultracivilizatie, sa treci prin zapezi si sa ajungi in desert. Asta face cu totul special Marocul. Orice se poate vorbi de El Maghreb, doar de monotonie nu...Nu exista doua locuri la fel. Nu te plictisesti, mereu ai ceva nou de vazut, de descoperit. Nu stiu pt altii, dar pentru mine sentimentul de a afla, cunoaste, intelege anuleaza orice disconfort, motiveaza orice efort cat ar fi el de mare. As calatori fara pauza, as incerca sa intorc pamantul pe dos...Marocul iti da senzatia ca mai ai ceva de descoperit, ca oricat ai vedea, tot iti mai raman lucruri noi...Va spuneam si pe auticar, astept toamna sa ajung din nou acolo...
In drum spre Tizi n'Tichka:
Am facut un popas, pentru cafea si un suc de portocale...Am urcat apoi undeva deasupra si am dat de un platou pe care erau asezate cateva bordeie berbere...Parca la semnal, din fiecare a iesit cate o femeie...S-au strans imediat in jurul meu vreo cinci. Au inceput sa rada chicotit si sa-mi vorbeasca...Nu am inteles nimic, dar pe fetele lor arse de soare se intelegea bucuria de a vedea pe cineva...Acolo in inaltul muntilor, intr-o salbaticie si pustietate de neinchipuit, ele puneau flori...Asta mi s-a parut atat de special, atat de sensibil...
La coborare, undeva atarnat de usa chiosculetului de lemn statea un covor berber...Atat de mult mi-au placut culorile si modelul, incat a ajuns cu mine acasa...Acum impodobeste unul dintre peretii casei...
Am ajuns la zapezile Atlasului...
Sunt innebunit dupa cateva bucatarii: cea tailandeza, cea portugheza, cea siciliana si in special dupa cea marocana. Imi place tajine, imi place pastella, pestele si mielul, care acolo e cu totul special. De cate ori am ocazia, asta mananc acolo, fie ca este gatit tajine cu prune uscate, cu curmale, cu stafide, sau la gratar. Este delicios...Peste tot unde am oprit am avut parte de mese delicioase...
Din Atlas am coborat la Aït-ben-Haddou, kasbach-ul ce serveste ca loc de filmare pentru o multime de pelicule...Nu doar farmecul strazilor ce urca pe deal, nu doar modelele imprimate in argila, nu doar casele acelea care-ti dau impresia unor castele de nisip - m-au impresionat, cat in special culorile vii...Parca stralucesc in soare...Am impresia ca daca le-ai lua de acolo si le-ai muta altundeva, s-ar stinge...Acolo e locul lor, acolo au viata...
cartex:
Cred ca toti cei care am fost retraim momentele petrecute acolo cand ne uitam la poze....
Trecand peste dezamagirea primelor 2 zile cand nu mai stiam ce haine sa punem pe noi ( eram in Africa , totusi !!!)...singurele groase erau cele care ni le-am luat pentru desert, pentru mine uluirea a inceput cu Marakechul si gradinile Majorelle cu ale ei culori albastru -verde si iesise soarele :worthy: *|* :dance:
Apoi am trecut muntii cu zapada si frig ( iarasi :-[ ) si a inceput aventura adevarata ....oaza si desertul sunt experiente unice in viata mea, experiente asa cum imi plac mie cu natura adevarata, nealterata de ceata de turisti innebuniti doar dupa poza perfecta, natura in toata frumusetea ei salbatica, aspra sau incalzita de culorile maretului rege Soare si .... Doamne!!! Ce apus minunat in desert !!!
Si ... pot spune ca aici , intr-o piata in care nu as fi intrat never daca nu era Mahomed am descoperit gustul calamarului....va vine sa credeti??!!
Eu credeam ca are un gust insipid , asa ca la inelele care le gaseam in comert sau alte restaurante, dar ....adevaratul gust....mmmmm :buck2:!!! Si sardinele....dementiale!!!
Aaaa!!!! Si multumesc , Gigi , ca mi-ai facut manuta memorabila ;)
admin:
Era prea frumos impodobita Cartex, incat sa o las uitata... :) ::)
Imi continui povestea...cu studiourile de film Atlas, acolo unde s-au filmat si se toarna in continuare o multime de filme celebre...L-am propus ex-program, grupul acesta merita cu prisosinta un astfel de cadou...🌴🐪 Teribil sentimentul sa te afli la doi pasi de decoruri pe care le recunosti...
Autobuzul din Prison Break, Avionul din James Bond, Tempul Cleopatrei, inchisoarea si piata de sclavi din Gladiatorul, carul de lupta din Ben Hur...A fost pentru cei mai multi prima experienta de acest gen, sa intre in intimitatea platourilor de filmare...
Am ajuns apoi in Ouarzazate, "Poarta Desertului"...O scurta plimbare panoramica cu autocarul si o "debarcare" la kasbach-ul atat de reprezentativ pentru arhitectura acelei zone.
Spre seara am ajuns in oaza...
Am fost extraordinar de frumos asteptati si intampinati. Nu doar ca acel loc este un adevarat paradis, dar si oamenii aceia sunt speciali.
O noapte minunata, petrecuta in cea mai mare oaza de palmieri din lume...Dimineata am fost trezit de ciripit de pasarele. Un cor atat de armonios si guraliv, incat aveai senzatia ca cineva l-a aranjat, inregistrat si difuzat...
Am iesit apoi la o plimbare prin oaza de palmieri. Un loc absolut incantator, revigorant...Ascunse printre palmieri, ruinele unui sat, parasit acum vreo 50 de ani...Acolo au trait, au sperat, s-au bucurat, si-au facut griji, generatii intregi de evrei refugiati din Andaluzia, dupa introducerea inchizitiei...Odata cu crearea statului Israel, au parasit oaza si s-a mutat mai aproape de Ierusalem.
Din nou la drum...
Masa de pranz am luat-o in alt loc de poveste. Un riad cu o arhitectura si cu decoratii superbe...
O oprire pentru a vizita un sat de berberi negrii, mari specialisti in olarit si ceramica...Un indicator arata: "Timbuktu, 52 days". Atata cat face o caravana de camile, strabatand desertul pana in orasul din Mali...
Spre seara am ajuns la baza de plecare spre desert...Au inceput pregatirile...Fiecare si-a luat kaftanul, turbanul si...camila si am pornit spre dune...
admin:
Din acest moment a inceput "aventura" spre tabara de corturi berbere. Tin din nou sa laud grupul: pregatirile de plecare au durat putin, toti au stiut ce au de facut, la ce sa se astepte. Asa ca in afara de durerile de posterior, normale la cineva neobisnuit cu statul in sa, toata lumea a fost concentrata pe frumusetile din jur, mai putin la grija drumului si la gandul la cat mai este pana in tabara...Un apus de soare superb si in zare a aparut aceiasi tabara ospitaliera, cu Hussein in mare forma...S-a cantat, s-a dansat in jurul focului...Nori de bucurie s-au ridicat catre cel mai instelat si clar cer care se poate vedea...Inca rasuna acordurile de la Africa Zina, din acea noapte magica...
Poate sunt eu prea indragostit si vrajit de Maroc, poate sunt eu o persoana care-si amplifica bucuria mai mult decat altii, poate ca mirajul naturii salbatice, a locurilor si oamenilor diferiti mie este foarte puternic...dar va spun cu inima pe inima, aceasta experienta ar trebui incercata macar o data in vata de fiecare...Este cu ceva cu totul special, iar faptul ca eu aleg sa o fac intr-un loc izolat, ferit de tumultul turistic ca la Erfoud, mareste mult doza de frumusete naturala...
Sa stai sub un cer acoperit de stele. inconjurat de oameni foarte faini, sa asculti tobele berbere, sa te incalzesti la focul de tabara cu un pahar de Single Malt in mana...Pai nu stiu cate lucruri pot egala in viata asta...
admin:
Dupa dezmeticeala si un drum cu camila inapoi in semi-civilizatie, am urmat soseaua spre Oceanul Atlantic. Care a trecut prin livezi nesfarsite de arbori de argan si de migdali.
Un popas la Taroudant, una dintre cele mai pitoresti cetati...Acolo am vizitat casa fostului rabin, un riad de toata frumusetea, tranformat in magazin de antichitati si arta.
La Agadir ne astepta oceanul si acelasi minunat hotel, gazda noastra in ultimii ani...
Am dat o fuga si pana in piata de peste. A fost un ospat pe cinste, un peste la gratar, o portie de sardine, creveti si calamari...Mi-nu-nat!
Si in piata....
Ultima noapte am petrecut-o in Zanzibar si Ppagayo, doua cluburi din Agadir...Cu muzica, entertainment si dans...
Inchei povestea mea, multumindu-i lui Mohamed, inca o data receptiv, atent, protectiv...
Cortina peste aceasta excursie...Am incercat sa va readuc aminte de momentele ei, sa va perind in fata locurile pe care le-ati vizitat...Va multumesc inca o data, pentru compania de calatorie care mi-ati oferit-o, pentru momentele frumoase!
Un covor de flori pentru voi!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă