Andaluzia a ramas undeva departe, cu culorile ei, cu parfumul ei, cu soarele ei, cu neasemuitele patio-uri, cu arhitectura sa unica, cu mancarurile savuroase, cu veselia strazii...Maimutele Gibraltarului au ramas si ele departe, continuandu-si viata si joaca, nu stiu daca mai voioase, dar oricum mai bine...imbracate!
Poate va intrebati ce simt eu in asemenea locuri, desi le vad a nu stiu cata oara...Va spun cinstit, ca am cam aceleasi trairi de momente ca si voi...Savurez fiecare panorama, ma bucur de fiecare floare, sunt incantat sa simt atmosfera andaluza, revad de fiecare data cu aceasi placere si emotie grandioasa Mezquita, uriasa catedrala din Sevilla cu minunatul minaret Giralda, strazile Cordobei, ale Malagai si cele din Macarena. Sa nu vorbesc de incantarea pe care o am cand intru in cate un patio plin de flori...
Am sosit acasa multumit si fericit ca am avut in Andaluzia energia si pasiunea la nivelul maxim, incat sa nu simt oboseala, sa pot transmite ceva din bucuria mea, sa va pot arata cat mai multe locuri...M-am trezit in fiecare zi cu gandul ca trebuie sa fiu 100% incarcat, sa ma prinda seara pe strazi, cu aceasi bucurie ca aceea cu care pleci dimineata...
Excursia aceasta a fost prima mea experienta de a flexibiliza programul, de a-i crea mai multe alternative, de a da posibilitatea fiecarui participant de a alege cu usurinta ceea ce vrea sa faca...Am vrut si am tinut sa va simtiti cat mai putin incorsetati de program, sa puteti vedea si alte locuri nu doar cele selectionate de mine, sa aveti ocazia sa faceti shopping, sa va organizati in mici grupulete, sa va distrati si in intimitatea cate unui nucleu de 5-6 persoane, nu doar in grup.
E greu pentru un organizator sa faca asta, pentru ca per general trebuie sa armonizezi pana la urma totul, sa te asiguri ca toti au alternativa. Dar a fost cea mai buna solutie pentru poate cel mai eterogen grup pe care l-am avut pana acum. Cand spun eterogen nu inseamna ca e ceva rau, asa cum va povesteam pe drum fiecare om are personalitatea lui, modul lui de a rationa, are alegerile lui, are modul propriu de a interactiona, de a socializa, de a comunica, de a se bucura. Nu putem fi compatibili cu toti cei din jur, avem diferente de perceptii, de dorinte, de asteptari. Si cand ca organizator observi ca diferentele dintre cei din grup nu permit armonizarea, e mai bine sa creezi alternative de program, sa lasi posibilitatea formarii de mici grupulete. A tine oameni incompatibili impreuna, doar pentru ca iti este tie mai usor, este un egoism dus la extrem...
Asa cum v-am intrebat pe voi ce v-a placut mai mult, tot asa ar trebui sa va raspund si eu. O fac insa nu cu unul dintre cele trei obiective majore, din care s-a detasat de la distanta Ronda ci cu unul neasteptat de frumos, anuntat in program dar optional de vizitat: Casa de Pilatos Sevilla. Mi-a placut la nebunie locul acela. Am fost de-a dreptul fascinat de ce am gasit in spatele zidurilor, de patio-ul mudejar care credeti-ma pe cuvant depaseste cu mult vestitul Patio de Leones din Alhambra. Iar camerele ufff, uimitor de mult bun gust, rafinament, unul din acela aristocratic, educat si parca simplu...Deci votul meu se duce clar spre Casa de Pilatos, un loc retras de forfota turistica, in care ai senzatia ca te contopesti intr-o armonie perfecta cu ceea ce ai in jur.
Capitolul dezamagiri: doua si amandoua obiective de top: Alhambra si Maria Luiza Parque. La prima aroganta birocratica, proasta administrare, umilirea turistilor, crearea sentimentului ca in spatele portii de la Mexuar te asteapta te miri ce magie si paradis, ca acel loc este unic. Sunt un foarte bun cunoscator al Alhambrei, am fost de nenumarate ori acolo, am scris despre locul acela, sunt incantat de peisagistica locului, dar credeti-ma ca nu e deloc unic. In Maroc si chiar in Andaluzia poti vedea lucruri chiar mai frumoase decat in Nasrid, fara sa cersesti un bilet de intrare, fara sa-ti fie impuse reguli ultra-restrictive, nemotivate si idioate. Eu personal, dupa deceptia Alhambra, am sa fac orice stiu si imi este cu putinta sa indrept posibilii vizitatori catre obiectivel similare, dar friendly, accesibile si placute ca ambianta.
Ceva se intampla cu peisagistii, cu firmele de intretinere a spatiilor verzi din Sevilia, pentru ca am inteles ca nu doar Maria Parque era neingrijit ci si culmea, insasi gradinilile Palatul Regal, Real Alcazar. Maria Luiza este o oaza de verdeata, e o placere sa te plimbi sa iei o gura de aer curat acolo, sa asculti ciripitul pasarelelor. Am inteles ca este un gen de English Parc, ca se doreste o natura cat mai salbatica, dar imi pare rau, matasea broastei nu are ce cauta in bazinele cu mozaicuri, lacurile cu pesti si pasari de apa trebuie ingrijite, oxigenate, iar buruienile nu rebuie lasate sa creasca chiar cat omul, doar pentru a crea impresia si senzatia de "wild"...
Tot la capitolul dezamagiri, un loc care nu tine de Andaluzia dar a facut parte din excursia noastra...de aceea ma opresc si la el: Gibraltar. Se construieste in nebunie acolo, colosi de beton si sticla, in fiecare an mai rasa doi trei uriasi care optureaza imaginea stancii. Ce pacat...Un loc atat de frumos, tinde sa se transforme intr-o padure de blocuri...
In masura timpului pe care il am am sa postez cateva poze zilele urmatoare si evident celor care ati fost am sa va transmit astazi imaginile facute de mine...
