Ascunzătoarea lui MichelangeloMultă lume a auzit de legătura dintre Michelangelo și Casa de Medici, marii protectori ai artei din Florenta. Însă puțini cunosc episodul tensionat care, la un moment dat, i-a pus față în față.
Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni a proiectat Capela Medici ca mausoleu pentru această familie. Ironia sorții face însă ca, ani mai târziu, să ajungă să se ascundă chiar sub ea — într-o încăpere secretă, strâmtă și întunecată. De acolo ieșea uneori, strecurându-se prin pasaje discrete, traversând Biserica San Lorenzo și o străduță îngustă, laterală, care ducea spre locuința unui prieten.
În timpul celor trei luni petrecute în ascunzătoare, artistul a umplut pereții cu schițe — fragmente inspirate din Capela Sixtina și studii anatomice, printre care se recunoaște chiar și piciorul celebrului David.
Deși își datora cariera Casei de Medici, una dintre cele mai bogate și influente familii ale Europei, în 1529 Michelangelo a ales o cale neașteptată. S-a alăturat florentinilor care încercau să instaureze un regim republican, sfidându-i pe Medici și, în special, pe Papa Clement al VII-lea — un Medici alături de care își petrecuse tinerețea. A îmbrățișat ideile republicane și a refuzat să-și urmeze protectorii în exil.
Pentru scurt timp, Florența a redevenit republică. Curând însă, orașul a fost asediat de trupele papale și imperiale. Michelangelo a fost numit inspector al fortificațiilor, implicându-se direct în apărarea orașului. Dar, în doar zece luni, soarta s-a schimbat radical: în 1530, Florența a capitulat.
Simpatizanții republicani au fost pedepsiți, iar Michelangelo ar fi avut aceeași soartă dacă nu s-ar fi ascuns în acea încăpere minusculă de sub capelă. Trei luni a rămas acolo, în tăcere și umbră.
În noiembrie 1530, după ce papa a lăsat să se înțeleagă că îl iartă — cu condiția să finalizeze lucrările — Michelangelo a ieșit din ascunzătoare și s-a întors la muncă, în San Lorenzo și la Capela Medici.
Se pare că iertarea a fost sinceră. Patru ani mai târziu, Clement al VII-lea l-a chemat la Roma, unde artistul avea să rămână până la sfârșitul vieții. Acolo a primit sarcina de a picta peretele altarului din Capela Sixtină cu tema Judecății de Apoi. La dezvelirea lucrării, în 1541, cei prezenți au rămas fără cuvinte în fața grandorii compoziției — peste trei sute de personaje dominate de figura solemnă a lui Hristos, Judecătorul Suprem.
În 1549, Michelangelo a fost numit arhitect-șef al Bazilica Sfantul Petru, continuând construcția uneia dintre cele mai impresionante catedrale ale lumii creștine.
Timp de aproape 500 de ani, locul în care artistul s-a ascuns a rămas un mister. Se credea că ar fi stat la un prieten sau, după alte zvonuri, într-un turn de clopotniță. Abia în 1976, în timpul unor lucrări de restaurare, a fost descoperită încăperea secretă, cu desenele sale remarcabil de bine conservate. Spațiul mic, întunecos și lipsit de aerisire a contribuit la păstrarea lor, dar tocmai aceste condiții au făcut ca accesul publicului să fie limitat.
Astăzi, camera este închisă oficial pentru vizitatori, pentru a proteja fragilitatea schițelor.
Câteva dintre schițele din ascunzătoare:
Florența a fost unul dintre obiectivele noastre de călătorie, pe traseul dintre Bologna și La Spezia. Am ajuns și la Biserica San Lorenzo și la Capela Medici, lipită de aceasta, însă doar pentru o vizită exterioară. A fost o vreme in care am revenit an de an, descoperind tot mai mult orașul, în profunzimea lui. Am mai vizitat printre altele: Galeria Uffizi, Coridorul Vasari și Capela Medici.
