Bijuteria ascunsă din Marea Egee: Insula LemnosUn mic paradis al soarelui și al mării, arome de vin Chatzigeorgiou, zbor de flamingo. Plaje întinse, golfuri liniștite, taverne cu pește și fructe de mare... Pentru orice iubitor de natură, vacanța într-un astfel de loc, încărcat de magia poveștilor mitologice, este un vis. Unul care însă are nume: Insula Lemnos.
Cu o suprafață de aproximativ 480 km², Lemnos este a noua insulă ca mărime din Grecia. Înconjurată de Marea Egee, este situată la sud de insulele Thassos și Samothraki și la nord-vest de Lesbos. Are o lungime de coastă de 260 de kilometri și acoperă o suprafață de 476 kilometri pătrați. Capitala insulei este Myrina (Mírina), situată pe coasta de sud-vest a insulei, care numără aproximativ 8.000 de locuitori. Insula are, în total, aproximativ 17.500 de rezidenți.
Lemnos este o destinație pentru o vacanță relaxantă, în special pentru cei cărora le place natura și locurile mai virgine, mai puțin expuse turismului sălbatic. Golfuri adăpostite, plaje lungi de nisip și peisaje de roci vulcanice, intercalate cu dealuri mici și câmpii, unde se cultivă grâu dur. Sate tradiționale, cu case de piatră, în culori meridionale.
Plajele sunt excelente și libere; nu întâlnești nimic din aglomerația nebună din alte locuri cu ieșire la mare. Vara, la mijlocul lunii august, vântul crește în intensitate, locul turiștilor de plajă și plimbare fiind luat de windsurferi.
Insula nu trăiește complet din turism, ca multe alte insule grecești, ci și din agricultură. De aceea, viața a rămas aproape neschimbată acolo, oamenii neconcentrându-se exclusiv pe primirea turiștilor. Își văd de treburile lor, cultivând nu doar grâu, ci și viță-de-vie, din care se produce un vin grozav de aromat...
Cel mai bun timp pentru a vizita Lemnos este din luna mai până la sfârșitul lunii iulie și din 15 august până spre sfârșitul lunii octombrie. În primele două săptămâni din luna august, insula este plină de greci de pe continent, care se întorc în satele lor pentru vacanțe și întâlniri de familie.
Miturile despre Lemnos sunt strâns legate de zeul Hefaistos. Conform legendei, zeița Hera s-a certat cu Zeus. Când fiul ei, Hefaistos, a încercat să o protejeze, Zeus a devenit furios și l-a aruncat de pe Muntele Olimp. Hefaistos a aterizat pe Lemnos, acolo unde a început să-i învețe pe oameni arta prelucrării fierului. Primii au fost cei din Sinties.
Insula a cunoscut o perioadă de înflorire în epoca precreștină. În istoria sa plină de evenimente, Lemnos a fost atacată de mai multe ori, din cauza amplasării sale strategice în apropierea Bosforului și a Dardanelelor. Cucerită în 512 î.Hr. de către perși, Lemnos și-a câștigat libertatea după războaiele persane. Mai târziu, insula a fost ocupată din nou, de data aceasta de romani, apoi au venit venețienii și turcii. A fost eliberată abia în 1912, în timpul Primului Război Balcanic. Pentru o scurtă perioadă, în cel de-al Doilea Război Mondial, insula a fost din nou ocupată, germanii construindu-și aici o bază de supraveghere maritimă.
Myrina, un oraș fermecător, este considerată cea mai mare atracție a insulei. Aici se află un castel impunător, iar străzile, pline de comercianți, sunt vii și animate de forfota turiștilor amatori de cumpărături. Un port pescăresc pitoresc, taverne fantastice în care se servește pește delicios și fructe de mare. O mulțime de plaje, o salbă de locuri în care poți ieși să te bucuri de soare și de apa limpede și caldă.
Drumurile de pe insulă sunt foarte bune, iar rețeaua asigură accesul în fiecare colț al insulei în mai puțin de o oră. Există zeci de sate tradiționale pe Lemnos, cele mai frumoase fiind Kontias, Kontopouli, Thanos, Kaspakas și Platy.
Una dintre cele mai frumoase plaje este Richa Nerá, în apropierea capitalei Myrina, și Mikro Fanaraki, la Moudros. Alte plaje frumoase sunt Platy, Thanos și Evgatis, la sud de Myrina, precum și cele din Megalo Fanaraki și Chavouli, la sud de Moudros. Sunt atât de multe golfuri liniștite și plaje pe insulă, încât nu știi ce să alegi...
Deoarece insula are golfuri mari și adânci, s-au format zone umede, cum sunt cele de lângă golful Moudros și din golfurile Diaporo și Ifestia. Multe păsări migratoare trec pe aici, cum ar fi lebede, rațe sălbatice și flamingo. Insula este intens vizitată de observatorii de păsări.
În nord-vestul Lemnosului se află satul Katalako. Între sat și plaja din Gomati este o zonă naturală excepțională, formată din dune și zone aride. Foarte impresionante sunt lacurile Alykes și Chortarolimni, în partea de est a insulei.
Apusurile sunt magnifice aici, mai ales când condițiile meteorologice asigură vizibilitate; ele pot fi admirate aproape de oriunde pe insulă, pentru că peste tot se găsește câte un delușor de pe care să privești întinderea ei.
Este un loc cu multe festivaluri, în special în zilele de sărbători religioase. Au loc atunci spectacole de dans tradițional și muzică, chiar și teatru.
Gastronomia insulei Lemnos este profund legată de tradițiile sale agricole și de resursele naturale locale, păstrând un caracter autentic, simplu și extrem de gustos. Fiind o insulă mai puțin influențată de turismul de masă, bucătăria de aici se bazează pe ingrediente locale, rețete transmise din generație în generație și o abordare sinceră a gustului.
Unul dintre produsele emblematice ale insulei este brânza Kalathaki Lemnou, un tip de brânză albă, asemănătoare cu feta, dar mai delicată și ușor sărată, maturată în coșuri tradiționale. De asemenea, Lemnos este renumită pentru produsele sale lactate, inclusiv iaurtul dens și aromat.
Datorită cultivării grâului dur, pâinea și pastele locale au un gust aparte. În multe taverne vei găsi preparate simple, dar excelente, precum paste de casă sau pâine coaptă tradițional, care însoțesc perfect mesele.
Peștele și fructele de mare ocupă un loc central în gastronomie. Fiind o insulă cu numeroase golfuri și ape bogate, peștele este mereu proaspăt: doradă, biban de mare, calamari, caracatiță sau midii, de multe ori preparate la grătar, cu ulei de măsline și lămâie, fără artificii inutile.
Un alt element definitoriu este vinul local. Lemnos are o tradiție viticolă veche, iar soiurile precum Muscat de Alexandria oferă vinuri aromate, dulci sau seci, perfecte pentru a însoți preparatele locale. Vinul Chatzigeorgiou, menționat adesea în legătură cu insula, este un exemplu excelent al acestei tradiții.
Dintre preparatele tradiționale, merită menționate:
Flomaria – paste locale, asemănătoare tăițeilor, făcute din făină și lapte, servite cu carne sau brânză
Kavourmas – carne de porc gătită lent și conservată în propria grăsime
Melichloro – o brânză locală uscată, ușor picantă, ideală pentru grătar
plăcinte tradiționale umplute cu brânză, verdețuri sau carne
Dulciurile sunt simple, dar savuroase: miere locală, deserturi pe bază de migdale, precum și produse influențate de bucătăria grecească clasică, cum ar fi baclavaua sau kataif-ul.
