Cum vor barbatii sa fie o femeie ?
Barbatul traditional doreste ca femeia sa fie virgina pentru a o putea initia, a o face sa descopere placeri si a o invata el insusi rudimente de erotism. Aceasta dorinta de a fi primul se explica printr-o frica: daca este deja „formata″, s-ar putea sa fie „deformata″, adica prea ″fierbinte″, exigenta, iar el risca sa fie supus comparatiilor. Daca o vrea virgina, nu o vrea si inocenta, prostuta, ci mai degraba o buna eleva pentru a putea participa.
Totusi eleva buna nu va trebui sa-si intreaca maestrul: sa nu fie prea activa, sa nu aiba initiative, nici sa ia decizii, sa nu prea avida, prea dornica. Barbatul stie prea bine ca are limite in privinta numarului de orgasme si a capacitatii de a avea erectie, in timp ce femeia este sexual nelimitata. Aici transpare spectrul femeii nesatule. Lucrul de care ii este teama barbatului este sa nu fie epuizat, ca nu va putea sa-si satisfaca partenera sau ca va deveni sclavul ei sexual. Mai mult ca orice, ii este teama ca va fi inselat sau abandonat daca femeia este prea avida iar el nesatisfacator.
Barbatul modern vrea o femeie emancipata care sa aiba experienta si tot atata dorinta cat el, sa juiseze ca si el, sa reactioneze, sa-si exteriorizeze placerea, sa fie activa, intreprinzatoare, indrazneata, sa dea tot atat cat primeste, sa fie inventiva, sa inoveze, sa varieze, sa ceara lucruri pe care si le doreste, sa se straduiasca sa inteleaga ceea ce vrea barbatul, sa-i pese de placerea lui, sa nu aiba false pudori, ramanand totusi pudica.
Barbatul s-a saturat sa fie singurul activ, sa faca el totul, sa aiba initiative, sa conduca toate jocurile erotice. Este anxiogen, este epuizant. I-ar placea si lui sa se poata abandona. Vrea sa puna capat acestei conceptii occidentale, dupa care femeia trebuie sa fie pasiva si sa nu faca nimic, in timp ce barbatul este singur responsabil cu placerea, totul bazandu-se de fapt pe capacitatea lui erectila. Bineinteles, nu femeia este responsabila de inertia sa, barbatii timpurilor trecute i-au impus inertia, ei i-au impus imobilitatea si i-au interzis voluptatea. „O femeie cinstita nu are placeri!″ Miscarea, strigatul, este apanajul tarfelor.
Multe femei inca nu indraznesc sa faca niciun gest spre barbat, de frica de a nu fi luate drept stricate, multe nu indraznesc sa ceara ce le-ar placea, de teama sa nu-l supare pe barbat, multe se abtin sa nu tipe, pentru a nu-l speria pe barbat. Este adevarat ca o femeie cu initiativa ii mai poate infricosa pe unii barbati, frica provenind din nesiguranta ca el nu este la inaltime, frica nascuta din eventualitatea ca ea ar putea sa aleaga pe altul. Aceasta frica poate provoca inhibitii si unele accidente de erectie.
Dar cel mai adesea barbatul modern isi depaseste temerile si vrea ca femeia sa fie activa. Ea poate, partea ei yang ii permite. A facut-o in special in Orient, unde de milenii ea este initiatoarea imparatilor si a tuturor barbatilor. A fi activa inseamna sa faci, sa ceri, sa exprimi. Dar nu este vorba desigur ca femeia sa faca totul si sa devina un fel de invatatoare a sexului. Intr-un cuplu armonios, femeia si barbatul vor fi co-creatorii voluptatii si vor alterna rolurile activ-pasiv.
Aceasta metamorfoza a femeii, emanciparea ei sexuala vor face invechita si depasita dialectica madona - tarfa. Femeia va putea sa fie „respectabila″ cu corpul ei care se bucura de orgasm (ceea ce se spunea ca este specific unei „tarfe″). Mai trebuie ca barbatul sa se metamorfozeze si el si sa-si invinga spaimele: frica de a nu fi la inaltime si in consecinta de a nu fi parasit sau imselat, frica de a nu se epuiza incercand sa o satisfaca, toate aceste frici sunt la originea fricii masculului. Retinerea ejacularii va permite barbatului sa satisfaca total femeia fara a se obosi. Atunci se va sfarsi cu temerile.
