@ayouni: cred ca te inteleg foarte bine in legatura cu viata femeii in middle east.. imi aduc aminte ca in 90, ca inecatii, am navalit eu si fostul meu sot, cu pasaportul proaspat facut la una din sectiile de politie si cu cativa dolari cumparati cu 21, si ceva lei vechi bucata, de pe langa ONT carpati, din centrul bucurestiului, eheheee.. dar vreau sa zic altceva
ca romanu' modest de atunci, primul lucru la care ne-am gandit nu a fost sa cumparam vreo harta sau sa cititm despre topkapi, ci "ce se poate vinde" ca sa mai facem, acolo, rost de bani.. am aflat ca turcii cautau atunci costume barbatesti.. buuuuun, zis si facut! luat costumul de la petrecerea de bacalaureat a .. fostului, culoare bej-roz (valeleu?! dar altfel stofa de lana) si vandut usor de tot.. si mai ce? aparate de fotografiat rusesti.. buun! cumparat din bulgaria cateva bucati si vandutttttttttt.. buuuunn! acu' aveam bani.. hai la bazar sa luam aur.. zis si facuut!
yo, in valoare de vreo 30 de ani si privirea aferenta m-am proptit in fata unei vitrine si ma tot uitam intens.. de zis nu ziceam nimic pentru ca nu-mi venea sa cred ca aurul poate fi vandut in asemenea gramezi, la vedere, fara acordul monetariei-politiei, etc.. reminiscente de pe vremea cand telefon sau masina de scris erau vise imposibile.. si revin
stand doar asa, fara sa fac nimic.. apare patronul din magazin si ma invita inauntru la ceai de mere, si imi povesteste fel de fel despre yahtul lui si apoi iese afara din magazin ca sa ii spuna fostului ca ne ofera o croaziera cu yahtul lui pe apa de primprejurul istanbulului, si ca nu cauta decat fermecatoarea-mi companie..
copii dragi, nu delirez si chestiunile astea chiar s-au intamplat.. atunci, in anii 90, asa era in turcia.. revin imediat