Declaratie de iubire!

[luciamanta]

Steliana, ceea ce ai scris tu este o lectie de iubire...

[steliana]

Tânărul nu s-a mai întors mult timp. Acum avea bani şi era ocupat să facă alţi bani din aceştia. A uitat complet de copac. Au trecut anii. Copacul era trist. El dorea întoarcerea băiatului - la fel ca o mamă ai cărei sâni sunt plini cu lapte, dar care şi-a pierdut fiul. Întreaga ei fiinţă tânjeşte după copil; îl caută înebunită pe fiul său ca acesta să vină şi să o uşureze de povara din pieptul ei. La fel era şi tânguirea interioară a copacului. Întreaga sa fiinţă era în agonie.
După mulţi ani, acum fiind adult, băiatul a venit la copac.
Copacul l-a întâmpinat: "vino, băiatul meu. Vino şi îmbrăţişează-mă. "
Bărbatul i-a răspuns: "termină cu sentimentalismele astea. Ce a fost, a fost o copilărie. Acum nu mai sunt un copil." Ego-ul vede iubirea ca pe o nebunie, ca pe o fantezie copilărească. "Vino, leagănă-te pe ramurile mele. Vino şi dansează. Vino şi joacă-te cu mine."
" Încetează odată cu prostiile astea! Am nevoie să construiesc o casă. Poţi să-mi dai tu o casă?"
Copacul a exclamat: "O casă!? Dar eu nu stau în casă "
Într-adevăr, doar oamenii trăiesc în case. Nimeni altcineva nu trăieşte în case. Şi observi starea sa după ce este prins între patru ziduri? Cu cât sunt mai mari clădirile sale, cu atât mai mic devine omul. "Noi nu stăm în case, dar poţi să tai şi să îmi iei ramurile - şi apoi vei putea să construieşti o casă."
Fără să piardă timpul, omul a adus un topor şi a tăiat toate ramurile copacului. Acum copacul nu mai era un trunchi. Dar iubirea nu este interesată de astfel de lucruri - chiar dacă membrele-i sunt tăiate pentru iubitul ei. Iubirea este plină de dăruire; iubirea este întotdeauna pregătită să dea, să împărtăşească.

[steliana]

Omul nici măcar nu s-a obosit să îi mulţumească copacului. El şi-a construit casa. Iar zilele s-au transformat în ani.
Trunchiul a aşteptat şi a aşteptat. Dorea să-l cheme la el, dar nu mai avea nici frunze şi nici ramuri care să-i dea putere. Vântul sufla, dar nu mai reuşea nici măcar vântului să-i transmită vreun mesaj. Şi, totuşi, în sufletul său rezona o singură rugăciune:"vino. Vino, dragul meu. Vino." Dar nici un răspuns.........

[luciamanta]

Steliana, impresionanta istorisirea ta... Fiecare poate da o definitie a iubirii.. Cu totii avem o definitie a iubirii si este inscrisa in inima fiecaruia, cred eu. Ce experienta extraordinara!

[luciamanta]

Oameni buni, vreau sa va intreb ceva: credeti in dragostea la prima vedere?

[steliana]

Timpul a trecut şi acum tânărul a devenit bătrân. Odată a trecut pe acolo şi a venit să se odihnească lângă copac.
Copacul l-a întrebat: "Ce altceva mai pot să fac pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp."
Bătrânul a spus: "Ce altceva poţi să faci pentru mine? Vreau să mă duc în alte ţinuturi ca să câştig bani. Am Nevoie de o barcă. "
Bucuros, copacul i-a spus: "dar asta nu este nici o problemă, iubirea mea. Taie trunchiul meu şi construieşte-ţi o barcă din el. Aş fi foarte fericit dacă aş putea să te ajut să pleci în alte ţinuturi ca să câştigi bani. Dar, te rog ţine minte, eu voi aştepta întotdeauna să te întorci."
Omul a adus un fierăstrău şi a tăiat trunchiul, a construit o barcă şi a plecat.
Acum copacul este doar un mic ciot, un butuc sinistru care aşteaptă reîntoarcerea iubitului său. Aşteaptă şi aşteaptă şi aşteaptă, dar omul nu se va mai întoarce niciodată. Ego-ul pleacă întotdeauna numai acolo unde poate câştiga ceva. Ego-ul este un cerşetor etern, se află într-o continuă stare de cerşeală, iar iubirea este o caritate veşnică. Iubirea este un rege, un împărat! Există vreun rege mai mare decât iubirea?

[Ayouni]

@stel foarte frumoasa povestea si plina de talc... foarte expresiva, avem asa de multe de invatat de aici; si mai ales de pus in practica. iti multimesc mult pentru ea.

[Ayouni]

si acesta este textul inspirat in scrisoarea catre corintieni si pe care-l canta jose luis perales:

Dragostea este asteptarea  fara de sfarsit
Este daruirea fara limite
Si este scuza fara limite
Nu este egoista si nu se supara

Dragostea crede totul fara limite
Indura totul fara limite
Este generoasa fara limite
Nu simte invidie si nu stie sa numere
Nu cere nimic.

Dragoste este umila fara limite
Intelegatoare fara limite
Este dreapta fara limite
Este mereu tandra si spune adevarul

[steliana]

..........................
sfârşitul..... dacă v-a plăcut povestea.....
mai târziu sau mâine...
mai este un paragraf....
osho

[luciamanta]

Steliana, am inteles mesajul celor istorisite de tine. Iubirea nu are limite...

[Ayouni]

Oameni buni, vreau sa va intreb ceva: credeti in dragostea la prima vedere?

eu da! cred in faimosul "coup de foudre" (lovitura de trasnet).

[luciamanta]

Ayouni, ti s-a intamplat?

[Ayouni]

..........................
sfârşitul..... dacă v-a plăcut povestea.....
mai târziu sau mâine...
mai este un paragraf....
osho

de ce lasi pe maine ce poti face azi?  

[Ayouni]

Ayouni, ti s-a intamplat?

da si de mai multe ori.  dar pot sa-ti spun dinainte ca acele iubiri au fost cele mai efemere.  de ce? 

[luciamanta]

Ayouni, poate ca  acea "iubire" a fost numai atractie sau poate ca asa cum a aparut, tot asa a si disparut...