Arhiva > Arhiva
Declaratie de iubire!
luciamanta:
--- Citat din: pe_jumate din Miercuri, 15 Decembrie 2010, 09:16 ---am primit de la cineva care se pare ca m-a iubit in secret de cand am terminat liceul da' fara sa zica nimica niciodata, urmatoarea felicitare de sarbatori:
"De fapt, deși vorbim astăzi foarte mult despre iubire - de la iubirea pentru un om, la iubirea care mișcă sori și stele- iubim foarte puțin. Este femeia, s-a spus, pe care o iubești din cauza nopții. Mai precis, cu care faci dragoste din cauza nopții. Pentru că iubirea este cu totul și cu totul altceva, este umplerea cu prezența celuilalt, chiar când e la kilometri distanță, este inspirarea aerului pe care numai felul ei de ființă îl emană, cascada de râs care doar în prezența ei izbucnește, eliberând din adâncuri pe care nu le cunoști, energii nebănuite, este atingerea în treacăt a piciorului, sau a obrazului, sărutul suav, privirea liniștitoare, zâmbetul larg, calmul pe care ți-l dă certitudinea că stai pe un teren solid, pe planeta-iubire. De fapt nu iubim femeile ci femeia, acea unică îmgemănare de trup și suflet, pe care simți că ți-a fost hărăzită de la întemeierea lumii. Din nefericire, de cele mai multe ori treci prin viață fără să o întâlnești, sau o întâlnești târziu și nu ai curajul să rupi legăturile în care ești deja prins, spre a porni la drum alături de ea. De aceea spun că, în ciuda puhoiului de cărți și filme, de muzică, pictură, teatru, poezie, toate proslăvind iubirea, iubim puțin sau nu iubim deloc. Și atunci, viața noastră se transformă într-o succesiune de ritualuri, de la cafeaua de dimineață la întâlnirile de afaceri sau de plăcere, de la cititul cărților la vizionarea filmelor, de la grija pentru trup la mesele atent gândite. Umplem, cu voluptate, timpul ce ni s-a dat dar, în adâncul sufletului, știm că, de fapt, nu facem decât să așteptăm iubirea. O așteptare activă, de-a lungul căreia câștigăm și cheltuim bani, facem copii, creștem nepoți, avem mai multe partenere de viață, călătorim, dăm și primim cadouri, trăim tot felul de sărbători. Da, sărbătorescul este o stare specială, o stare de grație. Dar cea mai mare sărbătoare este iubirea, îndrăgostirea. Dar poate, cum spune Eminescu „că nu este loc, pe-o lume de mizerii/ Pentr-un atât de sfânt noroc străbătător durerii" Sarbatori fericite!"
E printre putinele si cu siguranta cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care am primit-o vreodata..
--- Terminare citat ---
pe_jumate, să ştii că sunt impresionată... Frumoasă, profundă şi mişcătoare declaraţie de dragoste... Pupici
almi_gabi:
--- Citat din: pe_jumate din Miercuri, 15 Decembrie 2010, 09:16 ---am primit de la cineva care se pare ca m-a iubit in secret de cand am terminat liceul da' fara sa zica nimica niciodata, urmatoarea felicitare de sarbatori:
" De fapt, deși vorbim astăzi foarte mult despre iubire- (....)."
E printre putinele si cu siguranta cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care am primit-o vreodata..
--- Terminare citat ---
e sensibila. pe mine m-ar fi pus pe ganduri o astfel de declaratie, Carmen. ai raspuns la ea?
silviu:
cu siguranta, e cea mai lunga declaratie de iubire pe care am citit-o vreodata. de fapt, inteleg ca e o declaratie de iubire tardiva :(
pe_jumate:
--- Citat din: almi_gabi din Miercuri, 15 Decembrie 2010, 13:28 ---ai raspuns la ea?
--- Terminare citat ---
gabutz drag, nu am raspuns inca.. si de fapt ma tot gandesc ce as putea raspunde la asa ceva .. si ma mai gandesc si ca m-am cam repezit sa o consider declaratie de iubire.. ca probabil omul isi analizeaza viata si n-o fi avand cu cine vorbi asa ca imi scrie mie, nu?
--- Citat din: silviu din Miercuri, 15 Decembrie 2010, 15:14 ---cu siguranta, e cea mai lunga declaratie de iubire pe care am citit-o vreodata. de fapt, inteleg ca e o declaratie de iubire tardiva :(
--- Terminare citat ---
asa e, draga @silviu, e si lunga si foarte tarzie..
mara:
Da, _jumatate, si eu cred ca daca e declaratie de iubire, atunci este extrem de subtila si din cauza asta interpretabila. Mi se pare mai degraba o declaratie de prietenie. Poate formularea este nefericita, dar este prima perceptie care mi-a venit in minte si prefer sa ti-o transmit asa. Am mai citit odata scrisoarea si tot asa simt. Interesant este spatiul in care a preferat sa-ti transmita starea lui. Anume cel al unei varste ideale, al tineretii in care nu exista complicatii (ritualuri, mese, cadouri, copii, nepoti) ci doar puritatea sentimentelor, relatiilor, prieteniilor.
Si de ce sa nu-i raspunzi? Politicos este sa raspunzi prietenilor. Daca privesti din punctul acesta de vedere situatia este mai putin complicata, nu?
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă