Arhiva > Arhiva
Declaratie de iubire!
Catherinna:
--- Citat din: adria din Luni, 09 August 2010, 20:10 ---mi-ar placea mult mai mult sa le aud normal, fata in fata
--- Terminare citat ---
Multe dintre noi ( nefiind Josephine ) nu am primit declaratii de iubire, poate nici noi nu am dat declaratiile cu pricina ; dar daca ma gandesc bine , am compus in gand adevarate romane... nescrise si nerostite...
magnolia:
--- Citat din: adria din Marți, 10 August 2010, 19:46 ---draga magnolia, imi cer scuze, dar iubirea, dupa parera mea nu e o stare permanenta
cel putin, eu asa simt
la mine, a fost si.... s-a dus :(
poate pt ca am fost prea rationala
cine stie cand va mai veni?
--- Terminare citat ---
cand ai s-o cauti cel mai putin. si la mine a fost si s-a dus, dar mi-a daruit ceva atat de minunat, incat nu am nici un fel de regrete. dimpotriva, ii sunt recunoscatoare pentru copil, pentru momentele bune, pentru lectii.
eu am descris in mesaj iubirea ca stare, generalizand un pic. adica ma gandeam si la felul in care o simt eu, fara ca obiectul ei sa fie in mod obligatoriu un om. eu, de exemplu, primavara ma indragostesc. si spun asta cu mandrie, fiindca desi am 38 de ani si am primit multe suturi in fund, sufletul meu nu e batucit si nici riduri de tristete n-am. (numai pe alea normale ;), alea care cica!, innobileaza...asta o zic babele ca mine, care n-au bani de lifting si botox)
eu nu sunt o super romantica. daca mi-ar scrie cineva ca napoleon, cred ca as avea senzatia ca am luat o supradoza de sirop de pe baclavale... dar, fara a fi romantica in manifestari, sunt foarte sensibila. in special, in natura, mi s-au umplut ochii de lacrimi si sufletul de emotie de nenumarate ori. sau cand sunt cu fiica mea si nu neaparat daca face ceva special.
faptul de a fi poate fi asociat cu starea de iubire. mentin.
dragostea, cu atasamentele si sabloanele ei, e cam altceva, zic eu.
luciamanta:
Magnolia, fiecare simte si traieste dragostea in felul lui, doar suntem diferiti, nu-i asa? Te pup, o zi frumoasa iti doresc!
flory:
Iubirea e in noi. Habar nu am cum sa ii spun, dar stiu ca exista acolo, permanent. Uneori o lasam sa iasa, alteori o legam cu lanturi si doar o hranim printre gratii ca sa nu cumva sa moara pentru ca, din cand in cand avem nevoie de ea.
Nu definiti iubirea numai ca acel sentiment care apare in prezenta sexului opus. Iubirea apare cand, dupa o mare tristete, reusesti sa te ridici din pat a doua zi si...cu ochii impaienjeniti de lacrimi, mergi. Nu stii unde, dar mergi inainte fara sa te uiti inapoi. Si atunci iubesti. Te iubesti pe tine.
Iubirea apare pretutindeni...iubim lumina soarelui, iubim zambetul copilului, iubim pe acei necunoscuti cu care vorbim pe net pentru ca ne spun lucruri frumoase si pentru ca inca nu ne-au tradat increderea.
In ceea ce ma priveste, iubesc clipa de clipa. E adevarat, mi-ar placea sa-l intalnesc pe ...el...dar asta nu inseamna ca nu il iubesc chiar daca nu il cunosc. Imi place sa spun ca iubirea e o camasa pe care o purtam la noi, aproape de sufletul nostru ca sa o pastram calda. Iar cand cineva sau ceva apare in viata noastra, fie o floare, fie o raza, fie un ...el, fie o...ea...atunci nu trebuie decat sa ii imbracam cu acea camasa si atunci se intampla acel lucru incredibil - ,,Mi se pare ca te iubesc de o viata!,,. Si chiar asa si e - iubim de o viata, atat cat traim. Iar daca nu merita, atunci ne luam camasa inapoi si o tinem strans la piept asteptand...sa imbracam pe altcineva...fie o floare, fie o raza, fie un ...el, fie o...ea...
Iar cand se intampla sa nu mai vrem sa imbracam pe nimeni, o imbracam noi insine...Si ne iubim pe noi...Noi, cei frumosi, cei vesnic in cautarea celui caruia sa ii daruim o camasa ca sa o poarte.
Pastrati iubirea...se spune ca nu suferi cand iubesti sanatos.
Saturnianul:
Frumos spus @flory. Eu, unul, stiu ca exista acea... ea pentru care sa dau... camasa de pe mine :) Numai ca n-am intilnit-o deocamdata. Sau poate se afla deja linga mine dar nu-mi dau seama inca... :)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă