Ion Minulescu - Într-un Bazar Sentimental
Stofe vechi, o mandolina,
Un Cézanne si doi Gauguin,
Patru masti de bronz:
Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,
O sofa araba, doua vechi icoane bizantine,
Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, pline
Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane
Japoneze, trei foteluri cu inscriptii musulmane,
"Fleurs du mal" legate-n piele de Cordova,
Si pe pian:
Charles Baudelaire si-alaturi Villiers de l'Isle-Adam...
Toate sunt ca si-altadata...
O, bazar sentimental!...
Toate sunt ca la plecarea mea - dantela si cristal...
Si cu toate-acestea, câte tocuri nu-si lasara forma
Pe covoarele-ti bogate de Buhara?
Si-n enorma
Ta colectie de patimi, câte buze nu-ncercara
Sa-ti transcrie madrigaluri
Pe obrajii tai de ceara?...
Câte tragice-nceputuri nu sfârsira-n simfonia
Muta-a lacrimilor?
Câte nu pierira-n vesnicia
Inutilului?
Caci noaptea cea dintâi fu cea din urma,
Iar dorinta ta... nimicul - si nimicul nu se curma!...
Stiu ca m-asteptai pe mine...
Iata-ma, sosesc si-ti zic:
Te-ntâlnesc întâia oara... Tot ce-a fost n-a fost nimic,
Minte-ma din nou... Aprinde lampioanele... Coboara
Transparentele... Da-mi calmul si culorile de seara...
Da-mi si buzele, si ochii, si...
"Les fleures du mal" la fila
Trei sute treizeci si noua: "La mort des amants"...
Dar mila
De amantii tai ce-asteapta pe trotuar plecarea mea
Ma-ntrupeaza-n cel de-alt'data si...
Pe-araba ta sofa:
Cântece-n surdina,
Gesturi,
Umbre,
Flori,
Et caetera!...