Arhiva > Arhiva

Declaratie de iubire!

<< < (282/328) > >>

micaela:

--- Citat din: NICOLAE din Joi, 05 Iulie 2012, 14:30 ---....observ ca vara, lumea iubeste mai mult ca iarna......si incita la declaratii mai transante si mai multe...ce ti e si cu vara asta...hmmmm!

--- Terminare citat ---
bineinteles. vara nu-i ca iarna.  :)

luciamanta:
Nostalgie


Unde a pierit dulcea lumină a paşilor tăi,

Nu ştiu nici eu

Şi nici toate mustrările din zilele goale.

Ştiu însă că doar eu,

Măsor a serilor slavă amară

Cu o parafă de jar până în suflet pătrunsă.

Sunt doar eu ca altădată;

Şi strună şi sunet şi arcuş şi alăută.

Sunt într-o lume doar a mea,

În trup şi întrupare de gânduri nerostite către tine.

În odaia noastră şi acum,

Umbra ta veghează speranţa

Crescută-n închinarea sfintelor icoane,

Ce-ngână,

Ruga smerită şi ştearsă,

În care,

Şoaptele tremurânde

Adună toate o părere de descânt,

Spre o suflare nevăzută,

Care mă caută şi mă sărută.


Lucia

micaela:
cate suflete si pene de poeti in SC! frumos, Lucia.  :)

Caroline:
Citit, simtit, placu, Lucia!  O0
Bre, rad de nu mai pot de una singura.  :happy: Noi, romanii, reusim sa facem bascalie din orice... dar din absolut orice... @nicky & bitek.
Fetele, mersi pentru aprecieri... aveam doar vreo 16 anisori cand am scris poezia aia, asa ca astfel se explica... totul.  >:D Stau la indoiala daca, in context cu vremurile, ar trebui sa intervin in poezia autentica prelucrand-o pentru publicare ca sa sune cat mai alambicata, sofisticata astfel incat sa incante criticii contemporani, sau sa o las asa si sa ramana doar pentru mine si-atat.  :uglystupid2:

O solutie ar fi sa trecem la proza... ceva mai (sau poate prea) recenta:

E doar povestea unui fluture de noapte care, atatia ani, a zburat in jurul unei lumanari in forma de floare, ca si cum ar fi fost o floare ca oricare alta, reflectand lumina solara cu petalele ei…
Mult timp, luminarea a ars, consumandu-se incet, iubind in tacere, mereu mai puternica, intetzita fiind de vazduhul rascolit de zborul lui ludic… Dar fluturele zbura tot mai aproape… mai posesiv, mai navalnic, amenintand sa o stinga…
Intr-o zi, inevitabilul s-a produs. Petrecusera destul de mult timp impreuna pentru ca fascinatia si frica de necunoscut sa dispara… s-a napustit si… si-a parlit aripile la flacara lumanarii. Atat de brutal, incat pana si lumanarea s-a stins la impact. Bietul fluture, de-acum o sa ramana temator, la distanta de flori, constient, dintr-o data, ca o lumina prea intensa nu-i aduce fericirea…
Apoi, fluturele s-a consolat ca poate a meritat suferinta, ca a facut bine ce-a facut, fiindca numai asa poate sa-si duca in continuare viata fara aripi impreuna cu mucul acela stins, in amintirea luminii vietii lui de odinioara… Si pentru ca oricum e tot ce i-a ramas, a decis sa pastreze acea lumanare sub cheie, in sipetul comorilor lui, doar pentru placerea de a-si intinde din cand in cand trupul, acum tarator, in culcusul de ceara… Acesta nu mai e demult moale si cald, cum fusese la primul impact… Si in mod sigur, nu era o floare obisnuita, asa cum credea el, iar lumina aceea… ce lumina?!… Doar o iluzie! Dar macar nu doare.
Numai ca, din pacate, o lumina stinsa nu mai exista. O lumanare stinsa nu mai inseamna nimic pentru ea insasi. O lumanare simte nevoia sa arda si sa imparta lumina, chiar pana la mistuirea ei completa, in infinitatea eterului… Chiar daca se teme uneori de necunoscut, asa cum oricine s-ar teme, eterul o cheama ca un dat fara drept de apel… Din pacate sau din fericire ? Nimeni n-ar putea spune cu precizie ce e bine si ce rau pe lumea asta …
Nici macar nu se stie pentru cine aceasta lumina efemera ar fi o bucurie si pentru cine ar fi o risipa. Evident este doar faptul ca aceasta-i menirea unei lumanari pe pamant. Si ca implinirea ei nu va fi niciodata posibila intr-un sipet, fie el si plin de aur… Bietul fluture, n-o sa-nteleaga niciodata… dar macar asa, a invatat ceva : n-o sa se mai increada niciodata intr-o planta carnivora !!! Pana la urma, toate sunt la fel de nerecunoscatoare, oricum !…

Atunci, ce mai e de pierdut ? De ce nu mai stie lumanarea cum sa se aprinda din nou?...

Caroline

adda:

--- Citat din: bitek din Joi, 05 Iulie 2012, 12:40 ---si totusi...I hate love. I love serenity (pacat ca-n graiul neaos nu suna asa placut, "r"-ul si "t"-urile parca-l intaresc prea mult si devine colturos)

--- Terminare citat ---

Pai atunci e declaratie antidragoste :giggle:
E mai degraba o declaratie de independenta ;D

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă

Du-te la versiunea completă