Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Vacanta in paradisul verde al Insulelor Azore 6 - 15 iunie 2017
lumi:
:smitten:
Gigi este master of travel :) ii multumim!!
Atasez si eu un cadou pentru prietenii pe care i-am avut alaturi 10 zile minunate.
https://we.tl/MKVzHBpEVE
Sa ne revedem cu bine!
admin:
Sa-mi continui povestea... :) Cu cea de-a treia zi, una foarte foarte lunga, cu o multime de locuri minunate...
Tururile de insule le-am facut cu microbuze, pe fiecare am avut pregatit cate unul...Am impartit ce era de vazut pe zile, asa am putut parcurge in intregime Sao Miguel, Terceira si Pico. Natura insa nu se lasa intotdeauna pe deplin dezvaluita, pe langa foarte multe momente de contemplare a minunatiilor de la CurteaLuiVerdeImparat, am avut si mici deceptii...Norii care se misca incoace si incolo acopera uneori zonele de panorama si te trezesti ca dupa ce urci si strabati km buni, esti inconjurat doar de o ceata densa si laptoasa...Si nu vezi nimic din ce-ti doreai...Asa am ratat in aceasta excursie doua locuri pe care as fi vrut mult sa vi le arat: Lacul de Foc de pe Sao Miguel si Lacurile Dulci din craterele vulcanice de pe insula Pico. Din pacate nu am mai avut cum sa ne intoarcem sa incercam din nou...
Dar ne-au ramas atat de multe lucruri extraordinare de vazut incat au fost uitate repede cele doua mici deceptii...
Totul incepea dimineata, cu intalnirea de la ora 9.00 in holul hotelului. Ne imbarcam in microbuz si urmam traseele pregatite...La fiecare loc de panorama, oriunde vedeam ceva deosebit (pentru ca frumos e totul), opream. Coboram, ne plimbam, admiram, fotografiam. Asa s-a intamplat in fiecare zi, chiar si in cea free...in care nimeni nu s-a indurat sa mearga la piscina...toti au preferat sa ma insoteasca, sa vedem impreuna si alte lucruri.
Imi amintesc de aceasta zi. M-am trezit, am iesit pe balconul camerei si am privit spre ocean...Vremea parea buna pentru calatoria noastra de o zi, asa ca m-am incarcat cu incredere si nerabdarea de a porni la drum...
Si am plecat...Prima oprire a fost la o panorama, pe care cei care au mai fost cu mine in Azore o recunosc imediat. Este de fapt locul de plecare, locul in care lumea sa "incalzeste" cu ce va avea de vazut...
Urmatorul obiectiv este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe insula: Vila Franca. O mica insula vulcanica in craterul careia s-a format o piscina naturala. Maxim 400 de persoane pe zi pot ajunge acolo, se incearca protejarea acelei zone. Ambarcatiuni transporta doritorii de inedit, baie si plaja, din port pana la insulita. Noi am oprit intr-un loc de panorama a acesteia, a urmat o plimbare pe covorul moale si adanc de iarba...Era o dimineata minunata si asta se vedea pe fetele tuturor...
Sunt acolo, langa locul nostru de plimbare 2 case. Cu o priveliste de vis. Am povestit anii trecuti cu unul dintre proprietari. Pensionari dintr-o tara nordica, veniti aici in paradisul verde sa-si petreaca batranetile, la marginea oceanului, la mii de km de casa.
Sunt o multime de case cu gradini pline de flori acolo pe insule, iti tot vine sa cobori din masina sa le admiri, sa le fotografiezi...
Se apropia ora de masa si am zis hai sa va arat unde ni se pregateste mancarea. Este unul dintre cele mai inedite moduri de gatit pe care l-am vazut vreodata...In desertul Sahara am vazut cum se coace painea in carbune si nisip, aici cum se fierbe un preparat numit Cozinha de Furnas, in oale imersate in gropi sapate intr-o zona cu activitate vulcanica de suprafata. Aburul fierbinte coace legumele si fierbe carnea, rezultand un fel de tajin. Nu atat de gustos, dar interesant de gustat.
Fiecare restaurant are locul lui de gatire, se introduce oala inchisa si impachetata perfect, se astupa cu nisip si se lasa 2 ore. Dupa care, in prezenta unui reprezentant al parcului national, scoate oala, o incarca intr-o masina si intr-o fuga ajunge la restaurant, unde se portioneaza si apoi ofera clientilor. La Tony's acolo unde mergem noi in fiecare an, local e mereu plin...Contra a 14 EUR, primesti o portie imensa, apa, vin, un desert si o cafea...
Aici este zona de izvoare Furnas:
In plan secundar se vede si Lacul Furnas:
Acum este momentul in care se scoate oala:
Niste rate foarteblande asteapta mancarea cumparata de turisti de la chioscul alaturat. Am facut si noi o proba si brusc zeci de rate s-au trezit din leneveala, asaltandu-ne pentru a primi bobitele...
In drum spre parcare se trece printr-un palc de cedrii:
Unde o pisica lenesa statea tolanita:
Am urcat la un mirador de unde se asterne o priveliste de vis a satului Furnas:
Alte doua lenese, zaceau in gradina unei case din sat:
Imi place foarte mult arhitectura caselor de acolo. Are ceva decent, clasic si modern in acelasi timp...
In Furnas:
La restaurantul Tony's, cu platoul de Cozinha de Furnas in fata:
admin:
Dupa masa, o plimbare intr-un loc feeric: Parcul Terra Nostra. Aflat in extensia hotelului cu acelasi nume (frate cu cel in care am stat la Ponta Delgada), cautat pentru apa termala ce izvoraste aici, acest colt de rai are o peisagistica ce-ti taie respiratia. Mii de specii de arbori, arbusti, flori...Lacuri cu nuferi, poiene invelite luxuriant in ferigi uriase, filodendron giganti...Poteci umbrite de cedrii seculari, de specii de arbori necunoscute noua europenilor. Au fost adusi din Noua Zeelanda, Australia, Japonia, Indonezia si au gasit aici un loc prielnic, asa ca au crescut la dimensiuni impresionante.
Ne-am bucurat pret de doua ore de o plimbare prin acest parc, admirand, fotografiind fiecare coltisor...Este o adevarata minune, nu stiu cati dintre noi au mai pasit vreodata printr-o padure de camelii, care s-au mai bucurat de umbra unui pom de Craciun din Noua Zeelanda...Biletul de intrare nu este tocmai ieftin, surprind de fiecare data expresia fetelor celor cu care merg si realizez mirarea cand li se cere 8 EUR pentru a vizita un parc...Dar la iesire ii vad pe toti atat de incantati incat imi dau seama ca nimanui nu-i pare rau si nu regreta cei 8 EUR...
La iesirea din parc, in centrul satului Furnas, biserica, in arhitectura locala:
Am pornit apoi catre nordul insulei, pentru a ajunge la singura plantatie de ceai verde din Europa. In drum am incercat o panorama a lacului Furnas. Partial reusita...Locul oricum cu sau fara vizibilitatea in jos asupra lacului este fantastic...
Plantatia de ceai Cha Gorreana:
Acolo am urmarit, la fabrica, un filmulet explicativ al modului in care se planteaza si se recolteaza ceaiul, cum se prepara pentru conservare cel verde si cel negru si un istoric al locului. Am gustat cate un ceai, se ofera gratuit de catre gazde, am facut cumparaturi si am plecat mai departe. Ne astepta inca drum lung pana acasa si multe alte locuri frumoase...
admin:
Pe soseaua litorala de nord, inca un mirador. Minunata priveliste de acolo. Si remarcabil cum este ingrijit. Oamenii aceia chiar isi iubesc insula, fac sa arate mai frumos decat ar fi ea salbatica. Peste tot vezi oameni muncind, aranjand, plantand. Uimitor cum comunitati atat de mici pot intretine atat de bine zone atat de intinse. Dar o fac, spre norocul nostru...
M-am intrebat adesea ce resort, ce motivatie exista pentru ca oamenii sa faca ceva pentru comunitate, nu doar pentru ei. Si cel mai adesea imi exprim nedumerirea acolo, in Azore. Poate ca explicatia sta in biserica, in modul in care functioneaza aceasta instututie acolo. Am promis ca pe acest forum nu discutam despre religie si politica. Pentru ca sunt subiecte sensibile, duc la partizanat si contradictii extreme. Dar nu ma pot abtine, asa ca fac cateva remarci personale. Subliniez, personale :) ...
Ce face acolo biserica, iar la noi nu vad asta? Pai in primul rand nu cheltuie banii colectati de la enoriasi, pe opulenta. Totul este decent acolo, de la decoratii, pana la ritualuri, hainele preotilor...Asta nu inseamna ca nu e frumos, ba este chiar minunat un interior de biserica. Dar nu are poleiala aceea fastuoasa, nu are incarcatura aceea care inca nu am inteles la ce ajuta, intr-un lacas al Domnului. Slujbele sunt scurte, ritualurile de asemena, nu plictisesc lumea, nu tin oamenii ore in sir in picioare...Se canta, toata lumea participa la asta, este un cor urias care dezvolta un aer colectiv pozitiv. Sunt catolici, dar am vazut cand stateam in Cambridge ceva asemenator si la anglicani. Asa ca este o stare ce transcede, nu e proprie unui anumit cult.
Sunt multe sarbatori care se muta din biserica in strada. Se inchid zone transformandu-se in pietonal, se orneaza, lumea scoate mesele din casa, se prepara mancare, vin muzicanti, se danseaza. Sunt zeci de astfel de zile pe an. Asta strange comunitatile, le face sa se cunoasca mai bine, sa interactioneze. Se fac tombole, licitatii, se strang bani pentru alte festivitati. Nu exista pomelnice, banii nu sunt bagati in rama icoanelor, nu exista preoti care sa ceara pentru orice serviciu ceva...Ei nici nu pun mana pe bani. Comitetele bisericesti, cele care au grija si intretin imperios (am sa scriu despre acestea intr-u articol), sunt cele care incaseaza, dramuiesc banii impartindu-i pe nevoi...Biserica imi pare rau sa spun pentru ca sunt ortodox, dar este sociala, nu habotnica ca la noi. Exista si elementul religios, ritul, dar are o alta forma...
Asa cred eu, ca micile comunitati de acolo sunt motivate de biserica sa socializeze, sa-si intretina zonele, sa fie mandre de ele...
Pe tot parcursul drumurilor intalnesti locuri de popas atat de curate, atat de frumoase, de intretinute incat iti vine sa te opresti la fiecare. Au parc, au loc de umbra, gratare, mese, loc de promenda, toalete, apa curenta...In week-end lumea iese la picnic in acele locuri, se intalneste, mananca impreuna, petrec pana noaptea tarziu. Se intorc apoi fiecare la casele lor. Lasand totul intr-o ordine si curatenie deplina in urma...M-am resemnat demult ca o sa vad asa ceva in tara noastra...desi mi-as fi dorit atat de mult!
Am ajuns si la Cascada Nordeste:
Alt mirador:
Si altul...
In drum spre hotel o noua oprire la Furnas pentru a vedea izvoarele si "fumegatoarele" din centrul satului:
Asa s-a incheiat aceasta zi extraordinara, cu speranta ca in urmatoarea vom avea parte de aceiasi vreme buna...
admin:
O noua dimineata in ParadisulVerde, o noua zi de explorare a insulei Sao Miguel...Imbarcati in microbuz, cu speranta ca vremea nu va fi asa de rea cum se pronoza, am pornit catre Ribeira Grande...Acum cinstit sa fiu, la momentul in care am vazut norii aceia grei deasupra centrului insulei, m-am nelinistit teribil. Nu stiam cum sa invart programul astfel incat sa va pot arata ceva...La Sete Citades, cele doua lacuri fermecate era exclus, din cauza cetii nu am fi vazut nimic, la Caldheira Velha, nu se putea merge pentru baie in cascada de apa termala pentru ca era inca racoare, la Mosteiros nici atat - am fi vazut doar valurile trantindu-se de stanci...Am incercat intai o panorama la Logoa de Fogo, dar nici o sansa sa vedem ceva, totul era in "lapte"...Am coborat la Caldheira, nu era inca nimeni acolo, nu mi-a venit sa duc grupul pe racoare acolo...Asa ca am continuat drumul pana la Ribeira Grande, cu oprire la Fabrica de lichior. S-a dovedit cea mai buna solutie, se pare ca degustarea de lichior din fructul pasiunii, a facut loc optimismului si iesiti de acolo am parcurs intreg itinerariul pe care il aveam schitat, vizitand si vazand tot ce mi-am propus...
La fabrica prima impresie ti-o face curtea si gradina, exceptional aranjate, cu o multime de plante exotice, cu plantatie de cafea, piper, agave si evident, fructul pasiunii.
Floarea si fructul pasiunii:
Dupa vizitarea fabricii si a gradinii am plecat spre centrul satului, aflat la doar cateva sute de metri. O plimbare pana la malul oceanului, admirand podul cu arce, turnul, biserica, teatrul. O localitate cocheta, ca toate cele de pe insula, curata, aranjata...
Ne-a intors apoi la Caldheira Velha. Ne astepta o zona cu vegetatie luxurianta...Si o baie la cascada...Am ajuns acolo intr-o plimbare, pe malul raului cald, pe care din loc in loc sunt amenajate mici baraje, in bazinele carora se balaceste lumea...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă