Scrise de noi > Articolele noastre
De ce sunt atat de multi oameni highly educated single?
Codrin:
Singuratatea si IQ ul sau de ce persoanele cu un IQ ridicat prefera izolarea
------------------------------------------------------------------------------------
http://oltenitainfo.ro/singuratatea-si-iq-ul-sau-de-ce-persoanele-cu-un-iq-ridicat-prefera-izolarea/
wonderland:
Da, am dat si eu de articolul asta si am avut acelasi gand sa-l linkuiesc aici. Cercetatorii astia britanici au cate o concluzie pentru orice.
In cele din urma, concluzia ca EQ-ul (coeficientul de inteligenta emotionala) si nu IQ-ul prescriu succesul relational si social e o concluzie veche.
Unii leaga originea chiar de perceptul biblic "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", altii o regasesc in spusele lui Aristotel despre importanta autocontrolului, a stapanii emotiilor.
Chiar si creatorii de teste de masurare a IQ-ului au ajuns la concluzia (prin anii `40) ca exista factori care tin de viata afectiva care influenteaza inteligenta academica.
Ca si concept a intrat in atentia specialistilor si a publicului larg in 1983 - o data cu aparitia notiunii de Inteligente multiple - Gardner. Iar dupa ce Daniel Goleman a publicat - Inteligenta emotionala )parca prin anii `90)- lumea a inceput sa vehiculeze din ce in ce mai mult acest concept).
Dar, se pare ca mai trebuie sa treaca ceva vreme pana ce depasim aceasta faza de a vorbi despre...
Asa cum vorbim mult despre importanta comunicarii in relatie cu ceilalti, dar de multe ori o traducem in practica cu faptul ca vorbim despre orice, sau sa ne spunem totul, desi mai important e cum si cand o spunem, asa cred ca si despre inteligenta emotionala deocamdata se vorbeste mult...
Daca ar prefera izolarea probabil n-ar mai iesi in SC :). Imi permit sa apreciez ca persoanele high-educated din SC nu au o dificultate de interactiune sociala, de a-si face prieteni. Iar dificultatea de a avea o relatie de cuplu - nu poate fi apreciata generalizand. Pentru ca, la nivel individual nu stii daca e o dificultate personala, o intamplare nefericita, o alegere, o consecinta a dobandirii independentei financiare, efectul ratarii momentului sau a cresterii ponderii populatiei feminine...
almi_gabi are dreptate - analizeaza prea mult. Eu as spune se tem prea mult. Se sperie prea tare. Renunta prea usor. Ori isi gasesc cu usurinta alte modalitati de a se simti linistiti, impacati si, de ce nu fericiti .
In fiecare dintre isi fac loc tristeti adanci, regrete, nostalgii, temeri. Depinde daca alegem sa traim la nesfarsit in partea dureroasa sau daca reusim sa ne ancoram in ceea ce putem fi si face in prezent.
Depinde de fiecare daca se lasa agatat in imaginea preconceputa ca daca esti single este nefericit, sau ciudat, sau ne-integrat.
Cred ca cei din SC sunt mai impacati cu statutul lor de single dar, nu stiu de ce, cred ca doar foarte putini dintre noi au renuntat cu adevarat, ca o alegere asumata, la ideea de a intra intr-o relatie de cuplu. Si atunci...ma intreb cate din argumentele obisnuite sunt valabile - ca nu avem cu cine, ca nu avem timp, ca suntem angrenati in cariera.
wonderland:
Mi-am permis s? mut, cu citat, o postare care mi s-a parut ca se potriveste (mai) bine aici. :blush:
--- Citat din: AlinaS din Marți, 10 Mai 2016, 23:36 ---Subscriu la cele prezentate de Gigi si vin cu raspunsul meu la aceasta intrebare, trecuta prin filtrul personal si dupa participarea la sesiuni/ seminarii pe tema asta:
- Oare atunci cand intram intr-un cuplu ne uitam cu adevarat la nevoile noastre? Si ma refer aici la nevoi majore care pe mine ca femeie ma fac sa ma simt implinita si fericita. Da, sunt de luat in calcul si criteriile fiecaruia dar trebuie vazut daca respectarea tabieturilor nu e cumva prea mult versus nevoile mentionate anterior
- Modul in care comunicam: ca sa fim auziti trebuie sa spunem ce dorim si sa fim cat mai specifici si nu evazivi dar conteaza foarte mult si cum facem asta pentru a nu ajungem sa-l indepartam pe celalalt; comunicarea din perspectiva nevoii mele si a ce m-ar face pe mine sa ma simt bine fara sa-l atacam/ acuzam pe celalat conteaza extrem de mult. Dar uneori dupa cele 10 ore de munca sau mai mult, dupa ce iti este mai la indemana sa preiei un ton autoritar ca mai degraba asa te-ai obisnuit e greu de controlat.
- Si in continuarea discutiei despre piedestalul masculin cred ca el isi doreste alaturi o ea fericita de ceea ce are (acel putin sau poate mult despre care se povestea in alte postari), care sa nu isi doreasca sa-si schimbe partenerul, care sa nu ii spuna ce sa faca el ca barbat ci pe care sa-l inspire prin modul ei de a fi, prin feminitatea de care vorbea Gigi
Si trecand mai departe la intrebarea ce isi doreste o single high educated eu spun asa, un el:
- matur care stie sa ofere dragoste si nu este centrat doar pe el
- stapan pe propriile decizii
- cu ceva romantism la indemana :-)
- care este langa tine si la bine dar si in momente/ perioade mai dificile
--- Terminare citat ---
wonderland:
Un alt articol interesant de pe un blog. Nu stiu la care generatie se refera, nu cunosc varsta autorului. Nici nu se bazeaza pe vreun studiu al unui grup de cercetatori britanici. Pare doar rezultatul unor reflectii bazate pe experienta personala sau a altora. Interesant ca l-am gasit pe pagina cuiva din grupa 20-25 ani. Deci, pare de interes pentru mai multe generatii contemporane :)
Zic eu ca merita parcurs intreg articolul, merge de lectura la cafeaua de dimineata cu chef de meditatie. Daca nu v-am trezit curiozitatea, poate o face una dintre concluziile la care subscriu:
"Ne dorim fa?ada unei rela?ii, dar nu vrem munca uneia."
Good point!
https://receaincandescenta.wordpress.com/2016/05/11/suntem-generatia-care-nu-isi-doreste-relatii/
nicoleta doina radu:
Cred ca ar putea fi vorba si despre orgoliu aici, acel gen de abordare..eu am muncit atata timp ca sa-mi fac o educatie solida si nu ma pot cobora la un standard mai mic decat al meu. Partial adevarat, cand stii ca ai depus zilnic si depui inca o anume cantitate de efort in slefuirea propriei persoane. Uneori insa restul de adevar poate fi pur si simplu lipsa unui semen plasat pe acelasi nivel, nu lipsa in general ci lipsa din cercul de apropiati sau din urmatorul cerc in care incerci sa patrunzi (sau sa iesi...din cutie) Adica nu il vezi, nu il gasesti, nu te gaseste... O vreme am platit si eu tribut acestei mentalitati, ma refer la orgoliu. Apoi am mai capatat intelepciune, umor si m-am mai relaxat. Am inteles ca nu imi aduce nimic bun. OK, so what's next?! :)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă