Mi-a plăcut foarte mult această ieșire, e drept că am avut noroc și de o vreme splendidă dar traseul ales a fost mai mult decât inspirat, chiar a pus în valoare aceste locuri de o frumusețe neobișnuită. Cu siguranță aș fi regretat dacă nu aș fi venit.
Pentru la anul, poate ar fi bine ca ieșirea să aibă loc înainte de schimbarea orei pentru că noi am stat puțin cu grija că nu reușim să vedem pe lumină toate obiectivele. Acesta a fost și motivul pentru care am vizitat Pietroasele la întoarcere.
Cel mai mult însă mă bucur, așa cum spuneam, că am reușit să vedem toate obiectivele principale și chiar și câte ceva în plus. Despre maestrul Avramescu știam mult prea puțin, mi-au rămas în minte mai multe exponate care, dacă nu ar fi fost reunite în colecția sa, ar fi zăcut și acum uitate prin cine știe ce locuri.
Întâlnirea cu meșterul Moacă m-a emoționat în egală măsură, mai ales când l-am luat de mână și i-am simțit asprimea palmelor. Mâini muncite, o viață grea, cu lipsuri dar cu iubire de frumos. Impresionant și de admirat, o lecție de viață pentru noi cei tineri și nu numai.
