Petrus Gonzales, omul cu păr pe față, din Castelul Ambras.Castelul Ambras, acolo unde se află picturile despre care urmează să vă vorbesc, a fost construit de Ferdinand II, Arhiduce de Austria (14 iunie 1529 – 24 ianuarie 1595) din două motive.
Primul ține de marea sa pasiune pentru artă și colecții: își dorea propriul muzeu, organizat într-un mod personal și original. Al doilea motiv este legat de marea lui iubire, Philippine Welser (1527–1580).
Căsătoria cu aceasta i-a fost permisă doar sub jurământ de confidențialitate, cu condiția ca urmașii lor să nu aibă drept la moștenire. Pentru că nu era acceptată la înalta curte, Ferdinand, care își respecta profund soția, i-a oferit în schimb un cadru minunat: Castelul Ambras. L-a extins și decorat în stil renascentist, transformându-l în cămin pentru familia sa – care a numărat șapte copii – dar și în spațiu de expunere pentru colecțiile de artă și curiozitățile pe care le-a adunat.
Arhiducele Ferdinand de Austria a fost al doilea fiu al lui Ferdinand I, Holy Roman Emperor și al Anna of Bohemia and Hungary, precum și fratele mai mic al împăratului Maximilian II, Holy Roman Emperor. După moartea soției sale, Philippine, în 1580, constrâns de circumstanțe, se recăsătorește în 1582 cu Anna Caterina Gonzaga, fiica lui Guglielmo Gonzaga.
A doua căsătorie nu i-a adus însă ceea ce se aștepta întreaga curte – un fiu legitim care să-i continue linia imperială. Cum fiii din prima căsătorie nu aveau drept de moștenire, linia s-a stins.
În urma lui au rămas însă lucruri de mare preț: Castelul Ambras și colecțiile sale atrag și astăzi mii de turiști. Modul original în care au fost expuse armurile, operele de artă și obiectele de curiozitate transformă castelul într-un obiectiv major de vizitare în Innsbruck.
În Camera de Artă și Curiozități se află o pictură a lui Petrus Gonsalvus (Pedro González), precum și ale altor două persoane care prezentau o formă extremă de hirsutism, afecțiune numită ulterior „sindromul Ambras” (denumire dată în 1933, cu referire la descrierea sa în această colecție).
Petrus Gonzales:
Sotia lui Petrus:
Copiii familiei Gonzales:
Ca fapt divers, lângă aceste tablouri se află și unul dintre puținele portrete originale ale lui Vlad Țepeș – imaginea pe care o cunoaștem din cărțile de istorie.
Cine a fost însă Pedro González?
Secolele XVI și XVII au fost o perioadă în care lumea era fascinată de povești și de elemente neobișnuite. Era epoca în care alchimiștii adunau averi promițând elixirul tinereții sau transformarea metalelor în aur. Vechile legende despre uriași, monștri diformi sau vârcolaci reveniseră în atenție.
Astfel, în 1556, când s-a răspândit vestea că un asemenea „monstru” există cu adevărat, lumea nu a fost deloc surprinsă – părea mai degrabă o confirmare a legendelor.
Petrus Gonsalvus s-a născut în Tenerife, în Insulele Canare. A fost luat de lângă părinți și dus la curtea regelui Henric al II-lea al Franței. Întregul său corp era acoperit de păr, inclusiv fața, ceea ce îi conferea aspectul unei ființe sălbatice.
Regele a crezut inițial că are în față o fiară, nu un om, și, pentru a-și confirma impresia, l-a trimis la învățătură, convins fiind că băiatul nu era capabil nici măcar de o educație de bază. Petrus l-a contrazis însă: a învățat cu ușurință mai multe limbi, inclusiv latina, s-a adaptat etichetei nobiliare și a dobândit maniere rafinate. Se îmbrăca elegant, în robe splendide, ceea ce accentua și mai mult contrastul cu fața sa acoperită de păr.
Ambasadori și regi ai altor țări veneau să-l vadă, iar el a devenit, în timp, de mare folos regelui, care l-a răsplătit pe măsură.
La șaptesprezece ani s-a căsătorit cu o tânără franțuzoaică (nu e greu de imaginat că exotismul și „sălbăticia” lui, îmbinate cu educația aleasă, stârneau fascinație), cu care a avut doi copii. Din nefericire, aceștia au moștenit aceeași trăsătură, devenind la rândul lor „curiozități”. Astfel, familia Gonzales a devenit una dintre cele mai cunoscute din Europa.
În 1581 au început să călătorească, fiind prezentați la diferite curți regale.
Astfel au ajuns și la München, unde, în 1582, din ordinul ducelui Albrecht V, Duke of Bavaria, li s-au realizat portretele. În 1583, familia a ajuns la Basel, unde a fost studiată de faimosul anatomist Felix Platter, care și-a publicat observațiile în Observationum.
În 1590, familia ajunge la Bologna, la naturalistul Ulisse Aldrovandi, care a comandat, la rândul său, desene ale lui Petrus și ale fiicelor sale. Se presupune că soția și fiica cea mare muriseră până atunci.
Nu se cunosc multe detalii despre evoluția ulterioară a familiei Gonzales sau dacă au mai existat cazuri de hirsutism (afecțiune caracterizată prin creșterea excesivă a părului în zone în mod normal lipsite de pilozitate). Se știe însă că Tognina Gonzales, presupus a fi fiica cea mai mică a lui Petrus, s-a căsătorit la Parma și a fost studiată de Aldrovandi, care și-a publicat observațiile în Historia Monstrorum.
Ultima mențiune despre un membru al familiei Gonzales este o placă memorială atribuită lui Horatio Gonzales, probabil un descendent al lui Petrus.
