Bijuteriile Coroanei Scoției: The Honours of ScotlandIeri, când vă povesteam despre Piatra Destinului, spuneam că, alături de „The Honours of Scotland”, ea reprezintă una dintre cele mai de preț și mai simbolice relicve ale regalității și identității națiunii scoțiene. Astăzi merită să ne oprim mai pe larg asupra acestor însemne, pentru că povestea lor este, în sine, o cronică a unei țări zbuciumate, dar mândre.
Cunoscute și sub numele de Scottish Regalia sau Scottish Crown Jewels, „The Honours of Scotland” constituie cel mai vechi set de bijuterii regale din întreg Regatul Unit. Făurite de maeștri iscusiți ai epocii, ele au fost folosite pentru prima dată la încoronarea Mariei Stuart, în 1543, și pentru ultima oară la cea a lui Carol al II-lea, în 1651. De atunci, rolul lor nu a dispărut, ci s-a transformat: au rămas simboluri vii ale monarhiei, prezente la ceremonii solemne și în cadrul parlamentului scoțian.
Acest tezaur este alcătuit din trei obiecte fundamentale: coroana, sceptrul și sabia – fiecare încărcat de semnificații și fiecare regăsindu-se, nu întâmplător, și pe blazonul Scoției.
Coroana pe care o putem admira astăzi în Castelul Edinburgh nu este, în întregime, cea originală. Și totuși, având în vedere că remodelarea sa datează de aproape cinci secole, ea păstrează pe deplin aura trecutului. Regele James al V-lea a fost cel care a ordonat refacerea ei, cerând unui bijutier să o împodobească cu noi pietre prețioase și să-i desăvârșească forma. Astfel s-a ajuns la o capodoperă de aproximativ 1,7 kilograme de aur fin lucrat. Tot atunci, în anul 1540, i-au fost adăugate și boneta din catifea purpurie și marginea de hermină, elemente ce îi conferă acea eleganță regală inconfundabilă.
Sceptrul are, la rândul său, o poveste aparte. A fost oferit în dar lui James al IV-lea de către papă, un gest care sublinia legătura dintre puterea regală și cea spirituală. Aproximativ cincizeci de ani mai târziu, sceptrul din argint aurit a fost alungit și reconfigurat. Capătul său este realizat dintr-o piatră de Cairngorm, încrustată cu o perlă, iar întreaga piesă este decorată cu simboluri creștine: delfini stilizați, Fecioara Maria cu Pruncul, Sfântul Iacob și Sfântul Andrei – o adevărată sinteză vizuală a credinței și puterii.
Sabia, la fel ca sceptrul, a fost un dar papal. Nu Papa Alexandru, ci succesorul lui Iulius al II-lea i-a oferit lui James al IV-lea această armă binecuvântată. Lama poartă gravate figurile sfinților Petru și Pavel, alături de numele papei Iulius al II-lea. Mânerul, din argint, este decorat cu migală, cu motive de frunze de stejar și ghinde. Dintre toate cele trei obiecte, sabia a avut cel mai mult de suferit: în timpul ocupației trupelor lui Cromwell, a fost ruptă în două pentru a fi ascunsă și astfel salvată de la confiscare.
Dar poate cea mai captivantă este povestea ascunderii acestor bijuterii. Ne aflăm în mijlocul unor vremuri tulburi: anul 1649 marchează execuția lui Carol I, regele Angliei, Scoției și Irlandei, de către forțele conduse de Oliver Cromwell. Monarhia fusese abolită, iar viitorul părea nesigur.
Fiul său, Carol al II-lea, refugiat în Olanda, încerca să-și recâștige tronul cu ajutorul aliaților. Sprijinul a venit, dar prea târziu pentru a schimba cursul evenimentelor. În 1651, el a fost totuși încoronat rege al Scoției, iar cu această ocazie „Regalia” a fost folosită pentru ultima dată într-o ceremonie de încoronare.
Pentru a le proteja de trupele lui Cromwell, bijuteriile au fost ascunse mai întâi în Castelul Dunnottar, apoi, într-un gest aproape legendar, sub podeaua unei biserici din Kinneff. Acolo au rămas până în 1660, când monarhia a fost restaurată, iar ele au revenit la lumină.
După Actul de Unire din 1707, când parlamentele Scoției și Angliei au fost contopite, rolul simbolic al acestor obiecte a fost considerat diminuat. Drept urmare, ele au fost încuiate într-o ladă și uitate în Castelul Edinburgh. Timp de mai bine de un secol au rămas acolo, în tăcere.
Abia în 1818 au fost redescoperite, într-un moment aproape romantic al istoriei, de un grup din care făcea parte și scriitorul Sir Walter Scott. Din acel moment, au fost expuse publicului, cu o singură excepție: în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când, temându-se de o posibilă invazie germană, au fost din nou ascunse.
În 1953, ele au fost scoase iarăși la lumină, fiind prezentate cu ocazia încoronării reginei Elisabeta a II-a – un moment considerat de mulți drept un semn de bun augur, având în vedere longevitatea domniei sale.
Astăzi, „The Honours of Scotland” se află în Crown Room din Castelul Edinburgh, unde, din 1996, li s-a alăturat din nou și Piatra Destinului. Împreună, acestea nu sunt doar relicve ale trecutului, ci mărturii vii ale unei istorii pline de dramatism, rezistență și identitate – comori care continuă să inspire pe oricine le privește.
