Eram tare curios sa stiu cum a fost privit programul de duminica, a placut, e emotionat, daca ceea ce face Radu cu copilasii aceia, este de natura sa creeze exemple pentru alte locuri din tara...
Pt mine personal Radu a fost intotdeauna un exemplu de cum trebuie facute lucrurile, ia totul extrem de serios, chiar daca pare o joaca...Cu o exceptie....Cu ani multi in urma era "sa trisez" si sa castig astfel "cea mai buna trupa de jazz studentesc din tara". Festivalul era la Iasi, nu mai stiu, cred ca prin '81, ,82 si organizatorii au anuntat in ultimul moment ca proportia de studenti/absolventi in trupe trebuie sa fie peste 66%. Si trupa lui Radu, care nu avea nici un fel de problema in a castiga (era deja cunoscuta, cantau la Festivalul de Jazz din Sibiu si asta inseamna ceva) nu respecta procentul. Aveau nevoie de inca o persoana. M-a sunat, pt ca eu asistam de multe ori la repetitiile lor si gandea el ca s-o fi prins ceva de mine...M-a chemat, mi-a pus o pereche de pongos-uri in fata si hai afro, hai nu stiu cum, hai nu stiu ce ritm...Pt mine erau toate la fel....nu se deosebeau cu nimic...La un moment dat a zis, "Gata ma ca nu reusesc nimic cu tine...", hai la Iasi, urcam pe scena si poate acolo in emotii te tii si tu dupa noi...Daca nu, te faci ca dai din maini...Eu ma si vedeam pe scena, rosu tot de minciuna...(asta e, n-am fost in stare niciodata sa-mi ascund sentimentele)...Dar nici sa refuz un asemenea premiu nu-mi venea - ce m-as fi laudat eu pe la toti dupa aia...Pana seara am cochetat cu ideea ca plec. Cu o ora inainte de tren, eram in transa, ma luasera caldurile, transpiratiile, erau praf....L-am sunat pe Radu si i-am spus "Bai Radu, nu pot sa vin!" Cred ca daca eram langa el m-ar fi omorat...A inchis si a sunat alt coleg, acum mare profesor universitar, doctor docent...Si ii face aceiasi propunere ca mie cu precizarea: intr-o jumatate de ora la gara! Omul fericit si-a luat rapid ceva cu el si tusti in gara...Pe drum au tot exersat (imi inchipui ce era acolo) doar doar il invata ritmurile...Si era pe calea cea buna....La Iasi au rasuflat usurati. L-au anuntat in trupa, si-au asteptat randul si cand sa urce i-al pe Popica de unde nu-i. S-a ascuns pe undeva de rusine sa urce pe scena. Cand a vazut cata lume era adunata acolo s-a inmuiat de tot...N-au avut ce face, au urcat pe scena, au cantat, au incantat si au castigat marele premiu. Nimeni nu numarase cati sunt pe scena....