Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Natură şi spiritualitate - Parcul National Buila Vanturarita 14 - 17 mai 2015
admin:
Sambata, a fost "ziua - zilelor"! Cand Viorel mi-a povestit prima oara despre traseu, despre ce o sa vedem, nu mi-am inchipuit o clipa ca ma astepta una dintre cele mai frumoase zile din viata mea. A fost mi-nu-nat! O vreme superba, nici cald, nici rece, nici prea soare, nici innorat cat sa ploua. O temperatura ideala pt a haladui pe poteci, pt a vizita. Am ajuns intai la Schitul Iezer, o oaza de liniste...Am luat apoi drumul inspre munte, am oprit microbuzul si am luat-o usor pe jos pe drumul ce duce spre Schitul lui Pahomie (numele de calugar al boierului Barbu Craiovescu, ctitorul Manastirii Bistrita). Un parau de munte ne-a insotit tot drumul cu susurul lui, o multime de flori si cu cat ne apropiam se vedeau dezgolite stancile masivului Buila - Vanturarita. La schit, monahul ne-a potolit setea cu un adevarat elixir: un sirop de soc cu un pic de menta...Preparat cu apa de izvor a fost o nebunie...La plecare calugarul a scos din beci cateva sticle de sirop de papadie si ne-a dat fiecaruia cate una...Ieri cand am ajuns acasa am gustat. Un deliciu, nu mi-am putut inchipui ca poate fi atat de bun! Ma asteptam la un gust spre medicinal, sau oricum ceva de genul acesta. Dar este exceptional. Cateva poze din prima parte a zilei:
PGabriela:
Inainte sa plec mai departe in partea a doua a vacantei mele, nu pot sa nu multumesc pentru inca o actiune cu acest grup de oameni MINUNATI din Singlescamp.
A fost totul M I N U N A T.
Peisajele NU au inca un cuvant in dictionar ca sa le defineasca. As fi ramas peste noapte la cabana Cheia daca ar fi fost posibil.
Tocmai acest lucru, drumetie cu opriri in locuri unde ai posibilitatea sa ramai un pic <tu cu tine> sa-ti <scormonesti> in suflet, a facut actiunea de doua ori mai IMPORTANTA pentru mine.
Inca din prima zi am STIUT foarte clar ca trebuia sa FIU in acest grup. DE CE?
La manastirea Arnota â dupa scurta si singura ploicica am primit cel mai frumos CADOU din partea naturii â acel curcubeu dublu. Era clar DOVADA ca suntem acolo unde trebuie sa fim cu totii din acest grup.
Va multumesc tuturor pentru toate clipele petrecute alaturi de voi. Ma bucur mult ca am avut sansa sa va cunosc. Sper sa ne revedem si in alte actiuni.
admin:
Parte a doua a zilei a fost "cireasa de pe tort". Dupa un safari cu jeep-ul pana sus la Cabana Cheia, ne-am instalat comod pe terasa...Nea Fane, cabanierul un adevarat om de munte. Priceput in toate, hatru, ne-a cantat la chitara, a scos pe masa tot ce avea el mai bun acolo, ne-a pregatit pana ne-am intors de pe chei focul de gratar...Super - personaj!
Locul in care se afla cabana este uimitor de frumos. Esti inconjurat doar stancile golase ale muntilor ce rasar din paduri neasemuit de frumoase...In fata raul Cheia, cu murmurul sau...Iar cabana mai mult decat primitoare pt un refugiu de munte. Toalete ingrijite, apa curenta...Iar anexele ce sa mai zic...Nea Fane a creat cu mana lui o multime de locuri "speciale"..."Sala de lectura", "biblioteca", "tiparnita"...Cine stie ce inseamna astea intelege la ce s-a referit ne-a Fane cand a botezat locurile... ;D ;D ;D Mi-a placut mult si "stana" cu interiorul sau dichisit si primitor...
Pacat ca nu am putut zabovi mai mult la cabana. Dupa gratar, un pahar de vin si-o cantare cu nea Fane a trebuit sa o luam pe jos...13 km pana la masina. Prima portiune, scurtatura pana la tunele, inseamna vreo 15-20 minute de efort sustinut. Apoi este o "plimbare" de vreo doua ore si jumatate. Am ajuns la masina tarziu, inainte de a se innopta...Dupa o zi fantastica. Despre care inca nu v-am spus totul. Urmeaza seria de fotografii de pe Cheile Cheii, cel mai frumos loc montan pe care l-am vazut pana acum in Romania.
admin:
De la Cabana Cheia am luat-o pe poteca ce duce spre Cheile Cheii...Imedat am dat de rau si apoi printre bolovani si stanci am inceput incursiunea inspre paradis. Nu va pot reproduce ce emotii m-au napadit odata ce am dat cu ochii de splendoarea ce se deschidea in fata. Nu stiiam de ce sa ma bucur mai mult, ce sa admir, ce sa fotografiez. Vreme de o jumatate de ora cat am inaintat nu m-am oprit din a mira de minunatia locului. Iar locul in care am poposit in final ne-a oferit o imagine de vis. O brana cu iarba, un petec verde printre stanci. Doua capre negre pasteau agatate parca de stanci...Jos raul se pravalea de bolovani imensi smulsi din munte...O apa de un albastru ireal si stanca alba spalata de suvoi...Eram ca in mijlocul unei povesti...Am adus cateva franturi de vis de acolo, dar imaginile nu pot reproduce starea pe care o traiesti pasind intr-un asemenea loc...
O mentiune spreciala pt Viorel ce care ne-a "deschis" portile raiului si Haiduc ciobanescul mioritic care ne-a insotit pe tot drumul...
Imi pare atat de rau ca nu am avut un aparat foto cu zoom, sa prind clar si in plan apropiat caprele ce pasteau pe brana...Din pacate este tot ce a putut sa faca aparatul meu...
admin:
Ne-am rupt de salbaticia Builei si ne-am indreptat spre pensiunea din Horezu...Seara un tuci cu cartofi si o ciorba de legume buna-buna...Bine venite dupa o zi cu aproape 20 km facuti pe jos...Totul s-a incheiat cu un vin de Voluntari...Inca o data la multi ani Mimi!
Si a venit din pacate si ultima zi. Trezirea a fost ceva mai grea, incepuse sa mai doara ba un muschi, ba o articulatie nu mai raspundea cum trebuie la comenzi...Dar cafeaua si un mic dejun in grup, a mai inviorat un pic lumea...La 10.00 am plecat spre Maldaresti sa vedem culele, apoi pe drum am oprit la Muzeul trovantilor. Cateva imagini cu "pietrele vii":
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă