Scotia - excursie in tara kilt-urilor. 24 iunie - 02 iulie 2015

[Onix]

Asa este, Gigi,
Inca o vacanta reusita alaturi de voi.
Locuri minunate, oameni minunati, organizare excelenta ! 

[admin]

A treia zi...bagajele, imbarcarea in microbuz si gata sa descoperim Scotia. Urma sa parcurgem un tur circular pe exteriorul conturului tarii, cu scurte incursiuni spre interior, acolo unde am consider ceva important de vazut.

Alegerea firmei de transport a fost perfecta si fericita, microbuzul nou-nout, iar William soferul, asa cum vi l-am descris deja, o persoana incantatoare. Dupa doar o ora facea parte din grup... Interiorul cu scaune imbracate in piele, confortabil, loc de bagaje mai mult decat suficient...O placere sa circuli cu asa ceva. Ian patronul firmei, fost jucator la Glasgow Rangers a investit intr-un parc auto pe care-l reinoieste permanent. Tocmai ce cumparase 3 astfel de microbuze...Confortul se plateste si William imi spunea ca au costat in total 260.000 lire sterline si asta in conditia unei reduceri substantiale, altfel pretul ar fi fost 80.000 lire sterline.




In Scotia se circula destul de dificil, sunt foarte multe drumuri extrem de inguste, uneori ramane o singura banda de mers. Iar soseaua urmareste exact profilul, asa ca e tot un deal si o vale, plus curbe si serpentine. Celor care au rau de masina le recomand cate un "bumb" inainte de plecare...Altfel e greu de suportat. Stiind toate astea am impartit traseul pe distante zilnice foarte scurte 100 - 200 mile si am ales sa avem multe opriri...Asa s-a mai atenuat din starea pe care o dau astfel de drumuri...

Noaptea urma sa innoptam la Glasgow, iar pe traseu am avut o oprire la Stirling, castelul resedinta regala, unul dintre cele mai frumoase ale epocii. Ajunsi acolo printre primii, senzatia a fost extraordinara - poarta s-a deschis in fata noastra - creandu-ne senzatia ca am fi invitati la castel...Am pasit in lumea plina de opulenta a monarhiei stuarzilor, intr-un loc care a servit ca resedinta dar si ca fortareata. Zona este incarcata de istorie, acolo avand loc una dintre bataliile duse de scotienii condusi de William Wallace impotriva englezilor.


O intrare interioara. Dupa ce se depaseste zona in care se cumpara biletele printr-un tunel si apoi pe un pod se intra in curtea superioara.


Primul lucru pe care am vrut sa-l arat a fost panorama care se deschide de pe latura din dreapta a castelului si pt ca inca nu incepuse ploaia ne-am bucurat de o priveliste minunata.


Cand sa intram in prima dintre expozitii, alarma de incendiu! Toata lumea a fost scaoasa afara, inclusiv personalul care se pregatea sa devina gazda. Asa ca mai desculti, mai legandu-si o boneta au iesit cu totii in graba. Fiind singurii la acea ora si pusi pe glume ca intotdeauna am interactionat imediat, am ras si ne-am pozat cu ei...Reintalnirea in castel a fost ca si cu niste vechi prieteni...Tare haiosii oamenii...




Ca orice castel scotian si Stirling are sobrietatea tipic britanica. Foarte putine briz brizuri, minimul de decoratiuni. In perioada in care fusese construit insa, latura cu statui era colorata, inclusiv figurile si vestmintele. Intr-un dintre camerele castelului ruleaza un filmulet in care se prezinta refacuta imaginea castelului din acea vreme:




O imagine cu panorama de pe latura stanga a castelului.


In partea dreapta sunt niste scari care coboara in bucataria castelului. Foarte interesanta este prezentarea facuta acolo:




Ultima imagine cu castelul Stirling: statuia lui Robert de Bruce (11 iulie 1274 – 7 iunie 1329) , considerat alaturi de William Wallace cel mai mare erou patriot al Scotiei.

[andre]

Scotia o tara verde si linistita ! De cinci ani sunt deja obisnuita cu excursiile marca Gigi, de fiecare data face tot posibilul sa fie o organizare excelenta din toate punctele de vedere ! 

[admin]

Glasgow, leaganul ingineriei, locul in care s-au inventat o multime de lucruri care au influentat dezvoltarea industriei. A fost centrul revolutiei industriale...

Povestea trebuie sa inceapa cu efigia orasului, cea care cuprinde povestea Sf Mungo. Povestita de ghida noastra de acolo, Patricia.



George Square - iar in fundal Primaria Glasgow, in interiorul careia am fotografiat "Glasgow coat of arms" prezentata mai sus. Doar doi scotieni sunt omagiati prin statui acolo, restul sunt englezi legati intr-un fel de regina Victoria. In centru, acolo unde trebuia sa se afle pe soclul cel mai inalt  - statuia regelui George, se gaseste cea lui Sir Walter Scott, mare scriitor. Regele innebunise si poporul nu si-ar fi dorit o astfel de persoana acolo...


O cladirea tipica perioadei georgiene. Folosirea de elemente din arhitectura veche greaca da o armonie si un aer aparte...


Patricia a ales cel mai bun exemplu de modernizare si readaptare a unei cladiri. Partea din spate este moderna, victoriana, a fost atasata celei vechi, georgiene si care apartinuse unuia dintre lorzii tutunului (au fost peste 60 milionari in lire sterline in Glasgow - pe vremea in care se putea trai o saptamana dintr-un pound...). Cu data mai recenta sunt o multime de cladiri vandute de Consiliul orasenesc din Glasgow catre dezvoltatori imobiliari care au readaptat cladiri istorice in mall-uri, parcari supraetajate, office building-uri...Decat sa stea in paragina s-a preferat aceasta varianta. Oricum Glasgow este un talmes balmes de arhitecturi...nu peste tot fericit armonizate...Dezvoltarea fantastica ce a dus la un megametropola in anii 1900 a insemnat o nevoie imperioasa de spatii de productie, de cazare a muncitorilor, de birouri...Asa ca s-a demolat, adaptat si intercalat... Patricia ne-a aratat o curte in care erau 10 cladiri construite incepand cu 1700 pana la 2012...Un amalgam de stiluri si utilitati...Ufff...este cam acelasi lucru pe care-l vedem si in Bucuresti...Din pacate pt ca asta afecteaza mult...


In fundalul acestei imagini se afla o cladire cu arhitectura ecletica. Dar nu este o biserica asa cum s-ar crede ci un spital - si inca unul foarte bun. Nu este o fosta biserica transformata ci asa a fost proiectata. Sunt insa multe alte biserici din oras care au devenit teatre sau banci...


Cu Patricia la pub.

Intrerup un pic, fug pana in oras, revin insa dupa amiaza cu continuarea povestii...

[admin]

Pe drumul spre casa povesteam cu Samiza despre modul civilizat in care se discuta in autobuz in Scotia, cum se asteapta ordonat la coada, cum te saluta soferul la coborare multumindu-ti pentru ca ai folosit acea cursa si cum raspund la randul lor calatorii. Cum se cedeaza locul celor mai in varsta...Se pare ca balcanismul nu a patruns pana la ei si modul zgomotos de a comunica, imbulzeala, hahaiala, lipsa de bun simt nu a ajuns (inca) acolo. Am fost pur si simplu impresionat! Eu care pretuiesc atat de mult lucrurile astea am crezut ca nu mai gasesc asa ceva...

Pana acum am avut doar Madeira in minte pentru a-mi gasi la batranete un colt de liniste, acum a intrat si Scotia in calcul. Atat doar ca nu au cea mai buna clima...In rest imi place teribil de mult. Cine stie...


Fosta piata de flori si fructe - acum este un fel de mall de cafenele si restaurante...


Un exemplu de mixtura nereusita de stiluri. In spate o cladire superba, victoriana, iar pe laturi cladiri seci cu arhitectura specifica anilor 1960-70. Dar faptul ca s-a pastrat nivelul de inaltime si aliniamentul au pastrat o oarecare armonie...



Multe cladiri exceptionale au ramas insularizate - cu un efect surprizantor cand dai de ele...


Zona pietonala. Pe aceasta strada se pot intalni cladiri exceptionale din perioada georgiana, victoriana si una proiectata de vestitul arhitect MacIntosh. Uneia i-a fost atasata in stilul acestuia, o montura de fier forjat ce aduce aminte de perioada de glorie, cea a lorzilor tutunului:





Spre rusinea mea, n-am stiu ca Singer nu este o marca germana.    Daca n-as fi vazut vitrina si nu as fi intrebat ce cauta masinile de cusut germane acolo, n-as fi aflat asta...Imi suna foarte german Singer si vazusem in casele sasilor o multime de astfel de masini, asa ca mintea mea a facut legatura si a "decis si stocat" ca e vorba de o marca germana. Patricia si ajutorul ei in ale ghidajului mi-au explicat ca Singer nu are nici o legatura cu Germania si ca cea mai veche fabrica din Europa este cea din Glasgow. Mi-au spus ca acum este un muzeu si se poate vizita. Acasa am pus mana si m-am documentat:  in 1851 americanul Isaac Merritt Singer a patentat masina de cusut si in 1853 a produs primele 810 masini. In 1867 a deschis la Glasgow o fabrica, asta datorita otelului de foarte buna calitate care era produs acolo si a faptului ca orasul era intr-o formidabila dezvoltare.


Cea mai veche zona din Glasgow. De aici a pornit totul...


Scotienii sunt protestanti, dar printre lacasurile lor de cult se mai gasesc si unele catolice. Ca aceasta biserica de exemplu. Si in care ne incheiem in fiecare an turul pietonal cu Patricia. Inauntru se faceau repetitiile pentru o nunta, cu tot ritualul. Nimic nu e la intamplare acolo...


Hotelul in care am stat este ultracentral. Pe malul raului Clyde, la doi pasi de George Square. Dupa turul cu Patricia, cu o parte din grup am luat-o prin parcul de langa noi...Grozava dupa-amiaza! Intrarea in parc se face printr-un arc de triumf...


Apoi o alege te conduce pana la Nelson Monument...


In departare se vede cladirea in care se prezinta diverse expozitii temporare si winter graden-ul, in care se gasesc sute si sute de flori si cactusi. Si unde se poate bea o cafea sau un suc...Cand am ajuns noi era deja inchis.


Cladirea din parc - in stil caracteristic georgian. Sper ca va mai amintiti explicatiile mele cu diferentele dintre victorian si georgian...


Un fel de fantana a Commonwealth-ului. Toate tarile apartinand confederatiei erau prezente pe laturile fantanii...

Seara am mancat cu o parte din grup intr-un local central f.foarte dragut si cu mancare delicioasa. Am servit cel mai delicios mixed grill pe care l-am comandat la vreun restaurant vreodata...N-am zabovit prea mult la intoarcere, pt ca ne astepta o zi plina: o luam spre Highlands, vestita zona montana a Scotiei.

[admin]

Am ajuns la a patra zi...Am plecat destul de dimineata, la 8.30... De fapt aceasta a fost ora noastra obisnuita de imbarcare. Diferenta de fus orar de doua ore a facut posibila trezirea cu usurinta la 7.00. Urma micul dejun, o cafea in camera - ah ce noroc ca am avut acea facilitate la toate hotelurile la care am stat!  si apoi intalnirea in hol. Intarzieri minime, asa ca pot spune ca a fost un grup punctual. Asa ne-am putut face programul fixat si inca ceva pe langa in fiecare zi...

Prima oprire a fost pe malul Loch Lomond intr-un sat de o frumusete idilica: Luss. Mi-a placut fiecare casa, fiecare coltisor din acel satuc...Si cand te gandesti ca a fost o colonie muncitoreasca...Dar uite ce se poate obtine cu un pic de initiativa si un plan bine pus la punct. Acum Luss a devenit un punct turistic important, un loc in care mii de turisti sosesc sa admire aranjamentul din gradinile caselor si atmosfera exceptionala de acolo. Eu nu m-as mai fi dat dus...dar eram cel care trebuia sa dea tonul la plecarea la timp...Am facut o multime de poze, am ales si pt forum cateva:

[admin]

Odata cu Luss am intrat in paradisul scotian. Mai intai am facut acel ocol de care v-am vorbit ceva. La propunerea lui William am mers pana la Katrine Lake...


Harta lacului si a zonei de mal. Noi avand putin timp la dispozitie am ales sa ne plimbam pe langa lac. In jur de o ora dus si intors, pe o vreme superba si vand in fata niste peisaje de vis. Miscarea aceasta prefigura ce se va intampla dupa amiaza...



O plimbare pe lac este posibila cu ambarcatiuni ca acum o suta de ani: pe abur! Cand am auzit suieratul sirenei lui Sir Walter Scott am avut senzatia intoarcerii in timp...



Peisaje absolut minunate...


Un hotel in apropierea lacului.

Fantasticele peisaje de pe valea Glencoe:









Un popas pentru masa:





Langa micutul pub unde am servit o tocanita de vitel delicioasa...am dat de un card de caprioare si un cerb...



Si de un pod de piatra vechi. Asfel de treceri peste apa, din piatra, in forma de arc am vazut o multime. As fi vrut sa sar sa mai fotografiez cateva, dar cum soselele sunt foarte inguste mai ales in zona de poduri, e imposibil de oprit microbuzul...M-am multumit doar cu aceasta imagine:



Pana la Fort William, oraselul unde urma sa fim cazati am trecut prin alte locuri grozav de frumoase...E un traseu care ar trebui facut pe jos sa te poti bucura de ceea ce ofera natura acolo...Doar ca iti ia cateva zile sa strabati acel tinut muntos...

[admin]

Tot admirand si povestind nici n-am realizat cand am ajuns la Fort William. Era in jur de 16.30 si pana grupul s-a cazat am dat o fuga pana la biroul de turism local. Vroiam sa obtin informatii suplimentare celor pe care le gasisem pe net despre traseul pana la Steall Waterfall, a doua cascada ca marime din Scotia, cu o lungime de cadere de 120 metri. Dar mai intai am tasnit pusca pana la un magazin cu articole de imbracaminte sa-mi imbogatesc garderoba cu o haina mai groasa si impermeabila. Nu stiu de ce mi-am lasat termicele acasa...Pana cu o ora inainte plecarii erau pregatite de plecare spre Scotia, dar in ultimul moment, intr-o clipa de neinspiratie le-am scos pe amandoua... Asa ca m-am trezit ca n-am cu ce urca la munte, haina pe care o luasem pt ploaie si vant era prea subtire pt temperatura pe care o anticipam pe varfuri...Nu am folosit-o in acea zi, a fost cald sus, dar a fost perfecta pe mare cand am vizitat colonia de foci...

Cu informatia primita ca drumul nu dureaza mai mult de o ora la urcare si treisferturi la coborare, l-am rugat pe William sa faca un pustiu de bine sa ne duca pana la cap de traseu si ...sa ne astepte acolo doua ore pana ne intoarcem. Cu William la volan, imbracati si incaltati de munte am luat-o spre Glen Nevis una dintre cele mai frumoase vai din Scotia. Este locul in care s-au filmat multe scene din Harry Potter. Am trecut pe sub Ben Nevis cel mai inalt varf din Marea Britanie, cu o inaltime de 1344 m, apoi am inceput sa cautam capul de traseu. N-a fost usor pentru ca nu era nici un fel de indicator. Dar mai la noroc, mai intreband am ajuns in final in locul din care se incepe ascensiunea.

Traseul este foarte fain si destul de usor. In mare parte amenajat cu pietre in forma de trepte, cu o poteca bine conturata nu cere prea mult efort si nu are nici un fel de risc. Nu am prea inteles de ce la intrarea pe traseu era un avertisment cu pericol de moarte...

L-am strabatut mult mai repede decat prevazusem, asta chiar daca ne-am tot oprit pt poze, nu am facut mai multe de 45 de minute pana sus...Deh, antrenamentul din tara... Cascada este intradevar impresionanta, e in genul celei din Rachitele, Valul Miresei, dar mult mai inalta. Nu stiu de unde vine apa aceea, dar debitul este destul de mare pt un izbuc in varf de munte...Cateva fete si-au incercat echilibrul pe o amenajare peste rau, trecand pe un cablu cu doua sustineri laterale pt maini...Adrenalina si ras, aplauze si inapoi la masina. Vroiam ca in acea seara sa ajungem si la un pub...




























Ce ziceti de fata asta? Am mai postat si am mai amintit de ea, asta pt ca am fost tare socat sa vad pe cineva, in varf de munte, facand baie intr-o apa care nu avea mai mult de 10 grade...Nu, nu e din grupul nostru! 

[admin]

Dupa o seara de pub cu ras, whisky, bere si un shoot,  m-am trezit dis de dimineata sa vad Fort William. Nu puteam sa plec din acel orasel fara sa-l vizitez. Ma imbrac, ma pregatesc, imi fac si o cafea si cand ies afara...ploua cu galeata...M-am dezumflat de tot...Acea zi era important sa fie frumoaas, ajungeam pe Skye si urma sa mergem la colonia de foci..Am stat in holul hotelului, unul foarte frumos, asteptand sa se mai linisteasca ploaia. Si intradevar s-a rarit aproape de tot asa ca am plecat ca din tun...Alexandra e la doi pasi de High Street aleea lor pietonala, asa ca in 5 minute eram deja in capatul stradutei. In 20 minute am vazut tot ce era interesant, am ajuns si pe malul lacului, apoi am poposit la micul dejun. Un adevarat festin culinar...cu tot felul de produse traditionale dar si cu nelipsitul english full breakfast...

Cateva imagini luate in acea dimineata:


Hotel in care am stat


Biserica parohiala, St Andrew


Un vechi pub



High Street Fort William



Loch Lihne langa Fort William

[admin]

In aceasta a cincea zi de excursie ne-am indreptat spre Eilean Donan, castelul cunoscut din Highlander, dar si din multe alte filme...Cum altfel si aici am ras cu gazdele, am facut o gramada de glume si ne-am simtit minunat...Locul este indradevar grozav si atmosfera una de film...ai senzatia ca faci parte dintr-un cadru creat special...











De la Eilean Donan am trecut podul spre insula Skye, depasind locul in care urma sa fim cazati: Kyle of Lochalsh. Peisaje minunate ni se derulau in fata, am tot oprit, am fotografiat si intr-o ora am ajuns la Castelul Dunvegan, mosia clanului MacLeod. Interesant inauntru, cu niste gradini de-a dreptul magnifice, castelul se afla chiar pe malul marii. De la micutul debarcader se pleaca spre o mica insulita populata de o colonie de foci. Am ajuns si noi acolo, dupa ce am asteptat ceva timp sa urcam pe barca. Ne-am udat, ne-a batut vantul, dar satisfactia de a vedea focile si puii lor au anulat orice disconfort...

[cristinaB]

Desigur ca despre aceasta vacanta nu poti spune decat ca a fost "fantastic"!

[admin]

Da, asa cum pt excursia din Italia barcagiul care ne-a condus in grota de smarald a lansat laitmotivul "It's a miracle!", la fel William l-a lansat pe cel din Scotia: "It's fantastic!" Imi amintesc razand de oprirea aceea pt panorama, cand m-am urcat pe soclu... Ii spuneam lui William ca daca Scotia duce lipsa de eroi sau de idei si nu gasesc pe cine sa puna acolo, ma ofer eu...Sunt rotofei si pantecos - mi-ar sta bine acolo sus In cateva secunde ajutat de Oana William ma si ridica...
A fost tare fain!

Sa-mi continui istoria ilustrata, pt ca sunt presat, mai am doar doua zile pana la plecarea in Retezat si vreau ca in acest timp, pe langa alte probleme, sa definitivez locatia pt Revelion. Cred ca am gasit ceva potrivit pt acest al saselea revelion in Singles Camp, am primit oferta, mai am de discutat doar conditiile. Daca totul va fi parafat vreau ca saptamana viitoare sa lansez oferta pe forum, site si prin newsletter. Un amanunt care va aparea la aceasta actiune, valabil si pentru actiunile de anul viitor: participarea va fi mult mai filtrata si limitata decat pana acum, ma refer la profil, dar in special la gradul de fidelitate. Ne indreptam spre o faza de intimizare de grup si trebuie sa tin cont de cateva amanunte suplimentare neluate in calcul pana acum.




Un orasel seducator: Portree. Chiar daca sunt mici si izolate, chiar daca clima nu este cea mai buna, chiar daca solul este sarac si nu se poate cultiva aproape nimic, locuitorii sunt foarte fericiti ca traiesc acolo. La Uig povesteam cu un mos si ma asteptam ca la intrebarea mea retorica "E greu sa locuiesti aici?" imi va raspunde afirmativ, enumerand neajusurile unei vieti sarace, petrecuta izolat, in vant si ploaie. Razand, mosulica, se uita la mine, cu niste ochi de un albastru ireal parca, isi aranjeaza barba alba si imi raspunde rar, ca un ardelean: "We have a very nice life here! Look how beautiful is everything!". A adaugat ca sunt o mica comunitate in Uig, ca nu sunt mai mult de 300 - 400 de locuitori, dar ca sunt foarte uniti si se impaca grozav de bine.

In ziua cand am ajuns noi in Portree era un market, din acela cu produse manufacturate sau lucrate manual. Am intrat in sala mare in care se desfasura micul targ si mi-am reamintit nostalgic de perioada in care am stat la Cambridge. Si acolo in satele din jur aveau loc astfel de market-uri, iar profesoara la care stateam, Miss Willis, ne ducea de fiecare data pe mine si pe Samiza sa le vizitam. Genul asta de targuri sunt prilejuri de intalnire pt comunitate, pt ca nu stiu ce afacere se poate face din vanzarea a trei ciorapi sau a unei brose...

Ce mi-a mai reamintit de perioada din Anglia au fost magazinele de caritate "Cancer Research". Nu am stiut ca sunt si in Scotia si m-am bucurat enorm sa vad unul la Elgin si unul la Perth. Primul era deschis si am avut un noroc fantastic: am gasit o istorie Oxford a Marii Britanii si Irlandei, cu doar...2 lire. Adica o jumatate de bere...De cand am venit, in fiecare seara o deschid si citesc cate 5-10 pagini...


Locul asta este absolut fabulos. Se numeste The Old Man of Storr (Storr se traduce aproximativ prin Great Man). Mai multe despre acesta: http://www.amusingplanet.com/2014/02/the-old-man-of-storr.html Imi pare rau ca nu am urcat, dar am descoperit poteca doar dupa ce facusem pe jos vreo 1500 m pe sosea. Adevarul este ca pozitia de unde am privit era grozava, doar ca important era sa si atingem acele stanci...

Sunt o multime de locuri fantastice pe Skye. Am oprit aproape la fiecare si le-am vizitat, admirat, fotografiat. A fost o experienta unica. Ma bucur enorm ca am alocat o zi si jumatate pentru vizitarea acestei insule si cu siguranta ca si pe viitor va fi inclusa in acelasi fel in programul de Scotia. Care de fapt nu va fi modificat nici macar cu un element. Am selectionat doar cateva poze, dar cred ca am strans acolo vreo suta cincizeci. Faleze stancoase, caderi de apa, peisaje si panorame de vis. Am intrat in muzeul in care sunt prezentate "The black houses" - casele in care traiau si mestesugeau fermierii pe vremuri. Foarte frumos amenajat si evaluativ. Impresionant de grea viata pe insula in urma cu ceva timp....


















Portul din Armandale. De acolo pleaca ferry.


Hotelul in care am stat la Kyle. Lucrau 3 romani acolo...si asta a dat un plus de familiaritate

La cateva zute de metri de hotel, un loc vizitat de multe ori de delfini, foci si vidre de mare:






Podul care face legatura intre "insula mare" (Marea Britanie) si una mai mica, Skye.

[admin]

Am parasit insula Skye dupa ce ne-am luas ramas bun de la Diana romanca noastra...A fost atenta cu noi in fiecare dimineata in ficare seara sa avem ce dorim...Ce bine este cand mai descoperi cate unul de-al tau prin lume...

Am trecut din nou prin fata Castelului Eilean Donan, aflat la mai putin de 15 mile de hotelul in care am stat, ne-am continuat apoi drumul catre Inverness, capitala Highlands. Am traversat din nou munti si vai, locuri su-per-be. In curand am intalnit salba de lacuri care ajunge pana in apropierea orasului. Cel mai important dintre ele, Loch Ness, celebru pt monstrul care se pune ca ar salasui in apele sale. Ne-am oprit insa mai intai sa vedem ruinele Castelului Uquart la vremea lui cel mai mare si mai important din Scotia. Prin tufisuri si boscheti se poate face o imagine despre marimea lui...Acum au ramas doar niste ruine dintre care se evidentiaza un turn...



N-am zabovit mult si am plecat sa-l intalnim pe Nessie.

Ne-am oprit la Centrul de Expozitii Nessie din Drumnadrochit.



Exista afara unul dintre submarinele cu care s-a incercat gasirea monstrului (daca m-ar vedea William ca pun monstru la masculin, m-ar certa, nu din misoginism si pt ca Nessie e nume de fata, zice el ca ar trebui sa te adresezi ca unei domnisoare monstrului, nu ca unui mascul...)).



Expozitia interioara este interesanta, am vazut acum ca a luat un premiu pe UK pt modul de prezentare, dar mai scriam eu pe aici pretul de intrare este mare in comparatie cu ce se ofera...

Nu cred sa fi intrat cineva in galeria expozitiei, majoritatea au ales sa ajunga la lac. Acolo in Loch Ness se ingusteaza la latimea unui rau, asa ca pt a-l vedea trebuie sa urci o colina (pt partea din dreapta) sau sa mergi vreo 2 mile in stanga - asta daca stai cu fata spre lac. Cu un mic grup am pornit-o spre colina si in 50 minute, dupa ce am traversat o padure de pin rosu si una de fag, am ajuns in zona de panorama. Merita tot efortul si transpiratia sa admiri de acolo lacul...Nu am avut mult timp la dispozitie, ne-am intors pe marcaj, apoi pe o scurtatura pe care am intuit-o si trap galop la microbuz pt ca intarziasem (anuntat insa) in jur de 25 de minute:











Ne-am imbarcat cu totii si cu dorinta de a vedea lacul mai de aproape, am ajuns la plaja din capatul spre Inverness. William ne-a condus pana acolo si am avut unele dintre cele mai frumoase momente ale excursiei. Se facuse cald, vremea era minunata, privelistea era senzationala - lacul avea niste reflexe rosiatice amestecate cu albastru, padurea din jur il contura grozav de armonios...Veselie mare, asa ca am poposit ceva timp acolo, bucurandu-ne de loc...


Loch Ness vazut dintr-una din parcarile de refugiu de pe marginea soselei care duce la Inverness




Pe malul Loch Ness.

Printre casele de pe marginea lacului am ajuns din nou la microbuz, hop sus cu totii si in cateva minute am ajuns la Inverness. Nu am inceput cu check-in-ul, am tinut ca mai intai grupul sa-si faca o imagine despre acel orasel. Am urcat cu microbuzul colina de la castel si de acolo am avut o panorama perfecta a raului Ness, cu podurile si cladirile ce-i strajuiesc cursul...E o zona verde larga acolo, iar printre tufisuri se pot zari o multime de urecheati..Tot gazonul este sapat de micutele animalute...


Castelul Inverness - de acolo a plecat dezvoltarea orasului. Un timp a functionat, dupa ce a fost recladit, o galerie de arta, acum este Curtea de Justitie...





Intre timp am planuit cu William o surpriza - sa mergem cu totii la 15 km de Inverness sa vedem zona in care vin balenele sa se imperecheze si unde citisem ca sunt delfini. Am facut check in-ul la hotel, am si mancat ceva la restaurantul de langa (excetional), am cumparat un cadou pt William si la 18.00 ne-am imbarcat cu totii directia Ardesier. Din pacate refluxul era puternic si apa retrasa mult, asa ca l-am rugat pe William sa ne continuam drumul pana la Elgin. Acolo am poposit pe plaja...Ne-am descaltat si ne-am udat picioarele in Marea Nordului, mai bine zis in zona de iesire in aceasta. Ne-am plimbat pe plaja pana la dig, timpul era grozav, era o placere sa-ti afunzi picioarele in nisipul fin. Apa marii nu era atat de rece pe cat credeam, asa ca o bucata buna am facut-o prin mare...Apoi de pe dig am vazut o parte din spectacol. Un grup de delfini pescuiau in cerc si o multime de pasari se aruncau din cer sa prinda pestii prinsi in incercuirea facute de inteligentele mamifere marine...Din pacate n-am apucat sa ma bucur prea mult de delfini pt ca s-au departat de mal si au luat-o spre larg...




Plaja de la Elgin este catalogata international la premium. Nu am gasit in pozele facute de mine, o imagine care sa nu includa personaje, asa ca nu am cum sa v-o arat...

De pe plaja, direct in oras - ne-am plimbat pe High Street, strada lor pietonala, manati nu de a descoperi cladiri sau istorie ci...un restaurant. Tuturor le era foame! Am cautat eu in stanga si dreapta, dar nici un local scotian deschis: doar american, italian, nepalez...Un taximetrist mi-a indicat malul celalalt al raului, sunt acolo imediat pe dreapta cum treci podul cateva localuri foarte bune. Noi am ales unul mai simplu, era cam singurul care la 21.30 mai oferea de mancare. Si a fost perfect! Am mancat un miel grozav de bine pregatit, iar in jur am vazut somon, fish and chips (ce portii enorme!), haggis...Seara a fost superba, am ras atat de mult, cred ca nu am mai facut-o cu atata intensitate de multa vreme. Totul a pornit de la invatarea limbii romane de catre Wiiliam si am inceput lectiile cu "buna": "buna dimineata", "buna seara" si... "buna bucata". Ultima i-am scris-o in palma sa nu o uite, o avea si a doua zi acolo...Se mai stersese de la apa, dar inca era lizibil...E greu sa descri o atmosfera creata in jurul unor lucruri simple si frivole in zona de limita si bun simt, nici nu incerc...cu un cuvant a fost extrem de haios...


High Street Inverness seara



Inverness la 23.00. Atunci apunea soarele...

William a stat dupa noi in acea zi de dimineata pana seara. Programul lui normal se incheia la Inverness la hotel, dupa ce coboram bagajele. Dar ne-a dus pe plaja de la Loch Ness, la Elgin, s-a plimbat si s-a bucurat alaturi de noi, apoi seara ne-a adus cu microbuzul in oras si tot asa ne-a dus la 23.00 la hotel. A fost un super domn! Mult a contat insa grupul care l-a primit ca pe unul ce facea parte, eu l-am adus atat cat am putut in zona de confort, i-am tradus, explicat permanent ce se vorbeste...Ne-a indragit foarte tare si pe noi si tara de unde venim. Nu avea cunostiinte despre Romania, cunoscuse si se imprietenise cu un tip din Constanta, dar nu stia mare lucruri despre noi si tara noastra. Nici despre est. Nu-si luase in calcul sa ajunga vreodata in zona noastra de Europa, dar acum sunt convins ca o sa-l revad aici.

[admin]

Am ajuns cu povestea mea la penultima zi cea dinaintea plecarii. Mi-a mai ramas sa va povestesc despre Balmoral, castelul reginei, Crathie Church locul in carea aceasta si suita ei se roaga cand vine la Balmoral si despre experienta noastra la Royal Lochanagar, distileria regala de whisky.

Mai intai insa cateva lucruri despre genul acesta de vacante. Circuitul Scotia este unul personalizat, asa cum sunt majoritatea excursiilor pe care le organizez. Incerc cu fiecare grup sa intru in zone mai putin cunoscute turistic, sa descoperim impreuna lucruri inedite si care condimenteaza de regula o vacanta. Nu pun accent pe comunicarea unor date istorice seci, le consider inutil de transmis. Tin insa sa-mi incep orice tur cu o istorie a zonei prin care trecem. O consider esentiala in intelegerea poporului, a obiceiurilor lor, a traditiilor, a comportamentului. Amprenta istoriei se simte puternic in arhitectura, mi-ar fi imposibil sa explic ce este de exemplu stilul georgian sau victorian daca nu as localiza perioadele, daca nu le-as lega de cei care au condus in acea perioada regatul...Poate ca istoria mea plictiseste un pic, dar poate si ajuta...

Ma intorc la atmosfera din grup. Este esentiala pt reusita unei excursii, altfel orice as face bun s-ar anula...Conteaza imens modul in care stiu oamenii sa interactioneze, cum comunica, cum socializeaza. Tin mult sa vad ca se leaga niste lucruri intre cei din grup...Ma necajesc de fiecare data cand vad egoism, lipsa de toleranta, de intelegere, stiu ca asta afecteaza intr-o masura mai mare sau mai mica grupul. Si pt ca realizez asta efortul meu pt ca totul sa iasa bine este mult mai mare...

Nu toti oamenii sunt la fel. Unii sunt mai veseli, altii sunt mai retrasi. Unora le plac activitatile mai domoale, altii sunt mai activi. Unii sunt matinali, altii ar lenevi mai mult in pat. Si as putea continua aici, pe 10 pagini... Ce incerc eu este sa ofer un program medie pentru toti, cu alternative si cat de mult flexibil pot. Mai mult decat atat nu am cum...Trebuie sa se inteleaga ca ruperea de grup atrage automat o taiere a legaturilor cu ceilalti, de aceea recomand participativitatea...

O sa continui deaseara cu ultima parte a povestii...

[admin]

Planuiam sa scriu deseara, dar cum atunci am un alt program, am devansat un pic povestea ultimei zile petrecuta in Scotia.

Cu bagaje si zambete ne-am urcat in microbuz cu destinatia Balmoral, castelul reginei Marii Britanii si apoi Perth, ultima noastra gazda pe pamant scotian. De dimineata inainte de plecare am analizat cu William posibilitatea a inca doua opriri: Elgin (cu o zi inainte vazusem doar plaja) si Aberlauer. Am socotit, am impartit si ne-a iesit. La limita, dar se puteau face. Asa ca prima oprire a fost la Elgin.

Ce orasel frumos! Este de fapt o statiune, are doua terenuri de golf profesionist, doua plaje cotate premium si mai multe resorturi. Este unul dintre orasele resedinta monahala, dar in timp localitatea si-a mai pierdut din importanta. A ramas insa un locsor plin de farmec.

Dupa 40 minute petrecute in centrul Elgin-ului am pornit spre Aberlauer, vestit pentru Walkers - biscuitii care se produc acolo. Langa este cea mai veche fabrica de kilt-uri din Scotia si pentru ca este Spey - cel mai faimos tinut al whisky-ului - din intreaga lume, sunt de asemenea mai multe distilerii. Marci de top se produc acolo...Am intrat in magazinul celor de la Walkers, apoi am traversat parcul pt a ajunge la punctul de informare turistica. Doamne ce diferenta intre bataia de joc de la noi si ce inseamna acolo un astfel de loc. Nu mai stiu ce reviste, ce pliante sa-ti dea cu ce sa te informeze mai mult. Cand le-am zis ca suntem un grup, m-a rugat sa-i invit pe toti sa vada centrul, sa le povesteasca ceva despre zona. Mi-am cerut scuze, le-am explicat ca suntem  doar in trecere si asta fuga, dar am promis ca data viitoare cand vin in Scotia am sa afectez pt Aberlauer 2 ore. Chiar merita!




Walkers - biscuitii cu arome, vestiti in toata lumea!



In Aberlauer

Am urcat si coborat, iar am urcat si iar am coborat, trecand prin sate, prin defilee, prin statiuni montane. Peste poduri de pietra, pe drumuri inguste, serpuitoare si tot un deal si-o vale. Asa ca nu e de mirare ca unora le-a fost cam rau...Noroc ca drumul nu a fost lung si am ajuns destul de repede la Crathie Church, bisericuta parohiala care serveste 3 sate si unde regina se roaga atunci cand sta la Balmoral. Foarte simpla, foarte modesta, in stilul protestant britanic.



Crathie Church

De la bisericuta, la o aruncatura de bat este castelul Balmoral. Am intrat cu microbuzul, am fost lasati sa facem asta, am luat apoi fiecare audio ghidurile si ne-am imprastiat pe domeniul regal. Am fost din nou impresionat de simplitate, normalitate si lipsa de fast pe care o astepti la un castel regal. Am vazut jucariile lui Charles, nu difereau cu mult de cele cu care ma jucasem eu cand eram copil. Cred ca asta a salvat monarhia britanica - faptul ca sunt lipsiti de fandoseala aceea care repugna omului simplu, de orice obicei sau lucru strident si care ar deranja lumea. Curtea, gradinile sunt curate, ingrijite, dar nu la modul exagerat. Gazonul este intretinut ca oriunde in Marea Britanie, padurea din jur este curatata, dar da impresia unei salbaticii si a unei naturaleti.




Castelul Balmoral

Am aflat acolo ca familia regala participa la lucrarile de gradinarit, ca pregatesc picnic-urile, ca se comporta ca niste oameni absolut normali cand merg acolo. Se plimba, citesc, calaresc, pescuiesc, nimic fastuos sau neobsnuit.





Gradinile Balmoralului, cu flori si...ceapa!

De la Balmoral Castle am plecat sa vedem de unde isi ia regina whisky si am ajuns foarte curand (cred ca unt doar 2 mile pana acolo) la Royal Lochanagar. Vreau sa va spun ca a fost cea mai didactica experienta pe care am avut-o vreodata. O multime de lucruri despre whisky, despre aroma, despre influenta apei, a butoiului, despre tarie, ce inseamna single malt, ce inseamna blended am aflat acolo. Mi-a placut mult. In loc de un tur d 30 minute am stat aproape o ora, asta si pt ca am fost un grup interesat de ceea ce ni se explica. De multe ori ghidul scurteaza sau evita anumite explicatii daca simte lipsa de interes...Am si gustat u pic de Royal Lochanagar, o marca ce se face in serie foarte limitata si cu o tehnologie foarte veche, garantand calitatea de first class. Este fantastic, e o diferenta intre ce bem noi obisnuit, blended si ce se face acolo single malt, incat nu poti numi ambele bauturi tot whisky. Acolo am aflat, cand am vazut cat de tare este whisky-ul veritabil, ca se adauga obligatoriu apa (nu de catre chelner evident), in nici un caz gheata...


La intrare


La prezentare. William intarea explicatiile...


In depozit


La degustare
Am plecat si de la distilerie si spre dupa amiaza am ajuns in Perth. Eu am avut camera in alt hotel, nu am mai gasit in acelasi loc cu grupul, asa ca ne-am cam despartit acolo. Unii am inteles ca au mers la localul de langa hotel si ca au fost foarte multumiti, altii s-au delectat cu magazinele din jur. Eu am preferat o iesire pana la un magazin sa-mi iau ceva de mancare, timp in care am facut si cateva fotografii. Cand am iesit din supermaket a inceput sa ploua si sa nu patesc ca anul trecut cand la fel ultima jumatate de ora a insemnat ud pana la piele, am alergat pana la hotel. Si am scapat.








Cateva imagini pe care am reusit sa le iau in Perth. Nu mi-am putut face o idee despre aceasta localitate, era pustiu cand iesisem eu, singura activitate era in pub-uri si langa hotel era o premiera de teatru...

Dimineata l-am asteptat pe William in fata hotelului, plecase si el pana acasa, sta la vreo 70 de mile de Perth. S-a intors destul de obosit, l-am simtit si cam nostalgic. Apoape ca nu a scos nici un cuvant ot drumul. L-am tot provocat, dar degeaba...Mi-a raspuns monosilabic sau cu cate o glumita simpla...O imbratisare si gata, ne-am despartit noi grupul spre avion, el spre alt grup, de care era innebunit: niste fete sarbatoareau la Liverpool ziua burlacitelor. Si intr-o tara in care chiar si ghida spunea ca bautura face parte din cultura poporului, va puteti singuri da seama cam la ce se astepta William ca va fi in masina dupa betiile fetelor...

Sper ca am reusit sa va arat cate ceva din Scotia, sa intelegeti acea tara, sa va formati o idee despre ce se poate vedea acolo...

Inchei aici, ne intalnim pe alte topicuri!