Ne-am intors. Vreme buna, grup fain, fain, locuri rupte din basm...Nu stiu cu ce sa incep...Cu Amalfi - poate cel mai frumos loc de pe continent, Capri - oaza plina de rafinament, cu Sorrento - capitala lamailor si al Limoncello -ului, cu Napoli - cel mai viu oras din Europa, cu Ischia insula cu valuri de accacia incetosate de aburul sutelor de izvoare termale, cu Pompeii - minunea lumii antice? Sa scriu despre pizza Marguerita, despre vinul italian, despre pietele de peste, despre cele de fructe? Sau despre dansul acela plin de armonie si de ritm pe care l-am vazut pe Scappanapoli? Despre barcagiul din Grota de Smarald cu "lucky - lucky miracle"? Sau despre delicateturile pe care le poti gusta in sud: mozzarella de bivolita, fiori di latte...Despre prajituri, baba rum, sfogliatelle, canolo, hmmm, chiar nu stiu cu ce sa incep si despre ce sa scriu mai intai.
Cred ca mai intai ar fi potrivit sa scriu despre grup...Pt ca Italia de sud am mai vazut-o, am mai scris despre ea si despre minunatiile de acolo...Ahh, mi-a placut tare mult sa merg cu voi, sa va arat, sa impartasesc ce stiu si bucuria unor locuri atat de frumoase...M-am surprins de multe ori razand uitandu-va la voi...Tare - tare bine m-am simtit...Ce important e sa fi inconjurat de oameni veseli, deschisi si comunicativi! Cat destinde asta si cat de mult te lasa sa fi tu insati!
Ce rau imi pare Carmen ca "te-am pierdut" la El Presidente, pt ca de acolo a inceput totul, de acolo am simitit ca e bine...Un grup care s-a cunoscut doar de cateva ore, arata deja ca unul de prieteni vechi...Furat de atmosfera - poate ca de asta n-am fost atent la numaratoare...
Imi placeau teribil diminetile pe terasa hotelului din Napoli, acolo unde va intalneam pe toti la micul dejun si de unde apoi incepea hoinareala...
Abia asteptam sa va adunati sa va vad in jur...Grozave zile!
Apoi poate ar trebui sa scriu despre veselia, despre indiferenta fata de tot ce e greu a oamenilor de acolo. Socant pt noi care venim dintr-un mediu incarcat, in care deabia ne tragem sufletul...N-am vazut oameni obositi, suparati, care sa se planga...Acolo lumea se multumeste cu ce are...Si la acel putin completeaza cu soare, cu mare, cu verdeata, cu muzica...Dimineata pe Ischia ieseam pe strada si ma plimbam pe malul marii. Si nu eram singur, era un intreg alai. Se salutau cu bucurie, se opreau, sporovaiau pe napoletana lor. N-am vazut pe nimeni trist...
