Scrise de noi > Poeziile noastre
Florile sufletului tau
admin:
Florile sufletului tau
Pe manoasa campie
Din sufletul tau
Cresc flori minunate
Frenetic simbol
A ceea ce esti
Si vrei sa devii
Ce astazi tu semeni
Ca maine sa fii
Pe lacul albastru
Din ochii tai mari
Cresc nuferi de aur
Si lotusi regali
Simbol al nobletii
Ce-n suflet o porti
Strajeri prin iubire
Inaltelor porti
Pe semetele creste
Din inima ta
Cresc numai flori rare
Ce nu ar putea
S-arate oricui
Atata splendoare
Ci doar celor care
Cu greu au urcat
Ti-e sufletul floare
Ti-e trupul un ram
Ti-s ochii safire
Ti-e inima hram
Esti toata o floare
Esti toata un zbor
Iar eu, cu aripi frante
Raman doar
un dor.
Viorel Simionescu / 13 iunie 2014 / Timisoara
wonderland:
Mi-ar placea sa le ascult puse intr-un cantec :)
Pentru aripa franta cauta leac,
Dorul sa fie doar un afrodisiac.
Nu lasa floarea deschisa spre tine
sa-si piarda splendoarea printre suspine.
Onix:
Citind poezia, exact la acelasi lucru ma gandeam....... ;)
wonderland:
da, asa gandim noi femeile, noi doua, sigur ;), la fel. dar asta nu ajuta. pana urma, poetii din dor si suferinta se inspira. si chiar ne-poetii prefera sa ramana la marginea dorului.
om_shirley:
Frumoasa poezie. Mai vreau ..... asa ca daca mai stiti, scrieti ca eu la citit ma pricep cel mai bine. :)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă