Eu ma numar printre nefericitii care intotdeauna au avut un job pe care l-au facut de nevoie, nu de placere.
Am lucrat in multe domenii, am facut si contabilitate, pe care am urit-o din tot sufletul. Am scapat de asta, fac altceva, insa tot intr-un domeniu care nu-mi face nici o placere. Pentru mine cariera = job. Nu mi-am dorit niciodata functii, de nici un fel.
Pictura si arta decorativa. Asta as fi vrut sa fac. Aveam talent si am facut si studii in acest sens, dar in momentul cheie am dat la o facultate economica, pentru ca familia a tabarat pe mine ca o sa mor de foame cu pictura, mai bine sa am o meserie "serioasa" si restul...sa fie un hobby. Erau si alte vremuri...
Si de aici drumul in viata a fost cu totul altul.
Pasiunea a ramas, am desenat si pictat ori de cate ori aveam dispozitia necesara sau inspiratie. Cu timpul a ramas doar pasiunea... atat.
Culorile, pensulele, totul sta uitat intr-un colt al casei... candva pe drumul vietii mi-am pierdut "pofta" de a picta.
Nu mai stiu unde am citit si nici cine a spus ca "nu trebuie sa irosesti darul pe care ti l-a dat Dumnezeu, pentru ca daca il arunci, atunci El il va lua inapoi". Pentru mine darul Lui a fost talentul cu care am fost inzestrata si pe care l-am irosit.
Fericiti sunt cei care reusesc sa aiba un job pe care sa-l iubeasca si care sa le aduca satisfactii.