Anul trecut in noiembrie, deci cam pe timpul asta, lucram la calendarul de actiuni 2013 si tin minte perfect cand am asezat aproape de final de an un New Entry, care a devenit mai apoi Cooking Camp Bran. Cat mi se parea de departe! Mi se parea ca e undeva in alt secol...Nu stiu de ce senzatia asta...Poate ca pt ca era asa mai izolat in calendar, poatr pt ca era in afara acelui program continuu de excursii si vacante din primavara - vara...Nu stiu...Dar uite ca a venit si ziua de plecare spre Bran...
deci nimic nu e prea indepartat in timp...Orice se poate opri, masina, tren, avion, chiar si gandul...Doar timpul nu! Asta curge, curge, fara sa ne intrebe daca vrem sau nu, daca ne place ori ba. El isi face treaba, ticaind continuu, mutand limbile ceasurilor din toata lumea...Asa ca inevitabil ne tot mutam de pe o zi pe alta, de pe o luna pe alta, de pe un an pe altul...
Treceam ieri pe strada Cetatii din Sibiu, una dintre cele mai vechi si mi-au venit in minte cateva imagini cu locul acela, dar surprinse cu vreo 200 de ani in urma...Barbati tantosi, imbracati in redingote, purtand pe cap palarii inalte, la brat cu femei invesmantate cu rochii care atingeau caldaramul. Cate sute de mii de oameni trecusera oare prin acelasi loc ca si mine...? Cate ganduri s-or fi nascut acolo, cate vise...? Ma uitam la nepotel si ma gandeam ca peste vreo 50 de ani probabil ca va fi tot aici pe Strada Cetatii, dar nu in carucior ci impingand unul...Eu am sa fiu atunci doar o amintire, tot asa cum sunt pentru mine acum, bunicii mei...Care ma plimbasera si ei acum cincizeci de ani, pe-acolo...Un ciclu de o suta de ani...O fi mult, o fi putin?
Toate ciclurile vietii sunt frumoase in felul lor si copilaria si adolescenta si maturitatea. Chiar si batranetea. Nu ma sperii deloc de ea, desi pare ca vine tot mai aproape...Cred si sper sa-mi petrec si acei ani multumit si fericit asa cum sunt acum...
Plec la Bran cu o stare foarte buna...Vine si din nostalgie, vine si dintr-o sensibilitate in care m-am cufundat ieri, vine si din nerabdarea de a junge la Bran...Sunt si griji, dar incerc sa ma gandesc doar ca va iesi din nou bine si dupa trei zile toata lumea o sa plece acasa cu amintiri placute....
Va doresc un week-end placut...va doresc sa va treaca timpul frumos, sa va bucurati de fiecare clipa...