Aici se discuta > Subiecte generale
Un gand bun...de dimineata!
admin:
Cred ca intr-o oarecare masura, daca oamenii ar fi educati si indreptati spre arta, spre frumos, ar fi mai putini violenti, mai putini rai. Cand spun educati spre arta nu ma gandesc neaparat la a fi indrumati sa picteze, sa sculpteze, sa scrie, sa fotografieze sau sa cante, e suficient sa fie invatati si doar sa aprecieze si sa se bucure de frumos. Si cand spun violenti si rai, nu ma refer neaparat la forma de agresivitate, ci si la toate pornirile mentale sau aplicate care determina suparari celorlalti.
Arta descatuseaza si lasa sa iasa lucrurile bune din oameni, da armonie, detensioneaza. Consider ca de exemplu, un om caruia ii place sa asculte Mozart are o anume sensibilitate, are o apetenta pentru echilibru. Arta cultiva si dezvolta in oameni sentimentul bun in stare pura, nealterat de interes sau impuls. Si nu genereaza doar o pornire de moment ci instaleaza o stare permanenta.
Acasa si in scoli arta ar trebui sa aiba un loc special. Parinti si dascali deopotriva ar trebui sa se ocupe ca si copiii sa invete sa iubeasca frumosul, sa stie sa-l identifice si sa-l pretuiasca. O lume de iubitori de frumos, n-ar putea fi decat una buna. Si am merita cred cu totii sa traim putinul asta cat il avem, intr-o astfel de lume, plina doar de ganduri bune, fara rau si fara urat...
Si pentru ca e vorba de frumos si arta, doua opere care-mi plac mult:
www.youtube.com/watch?v=R4XUye-F_Rg
Johann Strauss: Valsul Dunarea Albastra (De fapt se numeste "Pe frumoasa Dunare albastra". Valsul a fost compus de Johann Strauss II, in 1866 si cantat prima oara la 15 februarie 1867 in cadrul unui concert al Wiener Männergesangsverein (Asociatia corala a barbatilor vienezi).
Gustav Klimt: Portretul Adelei Bloch - Buer I (Adela Bloch a fost sotia unui industrias indragostit realmente de arta. El a fost acela care l-a sustinut financiar pe Klimt. Exista si Portretul Adelei Bloch Bauer II, pe alte tonuri, in alta compozitie)
Nu uitati: arta aduce gandul bun... Unul care se indreapta si azi, spre voi.... :)
frezya:
Buna dimineata!
Sunt de acord cu cele gandite de tine ,Gigi,si vin si eu cu o propunere:Lang Lang ,un pianist din China care a fost sustinut de mic in a iubi arta si care a cucerit intreaga lume prin felul in care interpreteaza .Tot un tanar pianist de exceptie este si Yundi Li ,tot din China.
Gandul meu cel bun pentru voi: Yundi Li-Chopin Nocturne Piano.Am ales o nocturna ca sa o ascultati deseara,daca va place...
Sa aveti o zi frumoasa precum maiestria acestor artisti...!
admin:
Am cautat pe youtube si am gasit:
www.youtube.com/watch?v=gxXSlhO4a5A
admin:
Am inceput ziua de ieri pe muzica, am incheiat-o pe muzica...Dimineata Strauss, seara Chopin. Mi-ar face placere sa stiu ca intre vals si nocturna la pian, vi s-au intamplat doar lucruri bune... :)
Dar azi, e azi, de fapt daca ma uit bine la ceas e mai aproape ieri decat azi... ??? Trezitul tot mai de dimineata mi-a intrat vad in reflex.. nu stiu cand o sa ma mai prinda ora 7.00 in pat... :-\ Pt azi v-am pregatit o poveste. Despre prietenie.
Povestea spune ca doi prieteni mergeau prin desert. Tot povestind de una alta, au ajuns la niste puncte de vedere diferite, iar de la contrazicere pana la cearta a fost doar un pas. Si totul a culminat cu o palma.
Cel care a primit palma, nu a reactionat in nici un fel, nu a ripostat si nici nu a spus nimic. S-a aplecat doar si a scris in nisip: "Cel mai bun prieten al meu mi-a dat azi o palma". Apoi s-a ridicat si au plecat mai departe. Curand au dat de o oaza.
Unde s-au oprit pentru a se racori. Cel "ranit" a sarit in lacul de sub palmieri, dar nu a mai aparut la suprafata. Speriat, prietenul sau a sarit imediat in apa si dupa ce s-a sufundat de mai multe ori, l-a gasit si l-a adus la mal. Acolo in locul in care ramasese sa-si revina cel care fusese la un pas sa se inece era o stanca. In care a inceput sa ciopleasca cu cutitul: "Astazi prietenul meu cel mai bun m-a salvat de la inec". Pe drum cel care palmuise dar si salvase intreba: "Dupa ce te-am lovit ai scris in nisip ca ti-am facut rau, dar dupa ce te-am salvat ai cioplit multumirea in stanca. De ce ai facut asta?" Si primi imediat raspunsul: "Cand cineva te raneste, scrie asta undeva jos, in nisip, in asa fel incat vantul sa poata sterge...iar cand cineva iti face un bine, atunci trebuie sa pretuiesti asta, lasand un semn nepieritor" Este important sa-ti lasi necazurile undeva unde se pot sterge usor si fa cumva ca lucrurile ce ti se intampla bine sa ramana de neuitat...
Se intampla de mult ori, sa te superi pe un om, sa rupi relatia de prietenie cu el, desi va stiti de mult timp, ati impartasit si bune si rele...Si care poate ca ti-a facut mult bine. Si doar o data a gresit...Si atunci ai anulat tot ce a fost, pentru o clipa, pt un moment. Care nu se stie cum l-a gasit pe cel care ti-a fost aproape mereu. Ceea ce ai apreciat drept rautate poate a fost altceva...Si oricum chiar daca te-a ranit "trebuia scris in nisip, nu cioplit in piatra..." :( Prietenii sunt rari si tocmai de asta trebuie pretuiti. Fiecare om are nevoie de un prieten, de cineva in fata caruia sa se poata deschide fara teama...De cineva pe care sa-l simti mereu apropiat...
Un gand bun, cu pretenie,
Gigi
wonderland:
Bună dimineața, pe întuneric :)
Gigi, tu zici ești bătrân, dar io de ce nu am somn la ora asta? :happy: (scuze de...obrăznicie, dar așa sunt io prietenoasă :kissing:)
Da, mâine e ziua prietenei mele cele mai bune, cele mai vechi. Aveam 11 ani când ne-am cunoscut și râdem mereu cum am stabilit, mai mult eu, decât ea, din primul moment că vom fi prietene :)
Viața nu ne-a ținut tot timpul aproape, dar legătura noastră a rezistat în timp. Iar în momentele importante am fost prezente una în viața celeilalte. Este persoana cu cea mai mare capacitate de dăruire pe care o cunosc și, în același timp cu o gândire realistă, sănătoasă, a omului conectat la valori - prietenia, familia, disciplina, ajutor, umor.
Sigur, de-a lungul vieții ne tot facem prieteni. Eu râd, că am rămas cu câte unul, cel puțin, din fiecare etapă a vieții :). Ce ne-am face fără ei?
E adevărat că prieteniile au nevoie de proba timpului. Dar, oricând întâlnești oameni cu care simți că ai o legătură. Care intervin în viața ta, în feluri neașteptate. Pentru care nu poți decât să fii recunoscător. Fie că e vorba doar de o stare pe care ați împărtășit-o, fie că e vorba de un ajutor substanțial, fie că e ceva ce ați învățat unul de la altul sau împreună....
Până la urmă, prietenii sunt și ei niște mesageri...
Mesageri apar cu regularitate în viața noastră. Trebuie doar să deslușim dincolo de deghizările lor. De obicei, ei nu apar purtând o tăbliță pe care scrie Profet sau Persoană care îți poate spori înțelesul vieții. (Eduard M. Hallowel - Miez de suflet)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă