A fost frumos, pentru mine a fost greu, mult mai greu decat m-am asteptat, dar... a fost frumos!
Daca in prima zi, la "Balcoane", la Cetatile Ponorului, a fost mai mult o plimbare, in ziua a doua - pe Cheile Galbenei, am simtit adrenalina la maxim! Fusesem avertizata ca nu-i usor, insa mi-am luat inima in dinti si am intrat pe lanturi...
Odata intrata, n-am mai avut curajul sa ma intorc - stiind ce-i in urma! Asa ca... tot inainte, sperand ca inainte va fi mai bine! As, da' de unde?!
Mai pe cablu, mai pe lanturi, mai prin apa - pe ultima portiune, unde cablul era fixat mult prea sus pentru curajul meu, am trecut! Cu ajutorul baietilor, carora le multumesc: "uite, pui aici piciorul ala, il pui acolo pe celalalt, te tii de lantul asta, de stanca asta, da drumul cablului ca te tin eu" s.a.
Dupa Izbucul Galbenei am tinut-o tot in sus spre Avenul Bortig. Panta, panta si iar panta, numai urcare, drum frumos, prin padure, insa desigur ca mi s-a taiat respiratia si m-au lasat puterile - nu zic ca am fost printre cei mai "copti" din grup, ci printre cei mai neantrenati! Pentru cei cu o conditie fizica buna n-a fost nici o problema, ma uitam la ei/ele cum zburda dupa ce cu putin timp inainte se catarasera pe peretele de stanca precum paianjenii! Ii multumesc lui ste_fan
ca mi-a dus rucsacul pana sus si dauinei
ca m-a ajutat sa urc, efectiv m-a tras dupa ea atat in ziua a doua, cat si in a treia, cand, desi traseul a fost mai usor, a avut portiuni de urcus abrupt pe stanca, pe grohotis...
Pentru mine, care sunt genul "pisica pe cuptor", a fost un efort deosebit, insa nu regret nici o clipa ca l-am facut! A fost foarte, foarte frumos, am fost un grup frumos, placut, vesel, ne-am distrat, am cantat, am dansat... A fost o relaxare a nervilor capului
si abia astept urmatoarea intalnire!
Poze de pe Cheile Galbenei, facute de ghizii nostri - Diana si Nicu:
Gigi, la inaltime!
