Arhiva > Arhiva

Atitudine

<< < (30/103) > >>

luciamanta:

--- Citat din: silviu din Luni, 15 Noiembrie 2010, 13:47 ---
--- Citat din: micaela ---Exista si uitare.
--- Terminare citat ---
asadar, exista si uitare ;D asa cum exista si oameni pe care cititul unor carti nu-i poate vindeca.

--- Terminare citat ---
Dragii mei, noi, oamenii, suntem diferiţi în iubire, în trăire, în gândire, în uitare... Putem face în aşa fel încât diferenţele dintre noi să se estompeze?

pe_jumate:

--- Citat din: micaela din Luni, 15 Noiembrie 2010, 11:03 ---Eu ma refeream la frustrarile care raman si actioneaza (ca niste softuri) in subconstient, idependente de omul-cauza, in situatia in care problemele nu sunt “infruntate”, intelese, rezolvate. Adica, chiar daca fat-frumos a devenit martoaga intre timp, el ar putea lasa urme in interiorul vreunei domnite dezamagite, prin trairi gresite de ale ei cum ca ar fi urata, neinteresanta, parasibila, etc.

--- Terminare citat ---

@micaela: stiu ce spui.. avem la tot pasul situatii multiple in care "punem cuvinte" in gura cuiva sau ne "imaginam scenarii" .. aproape intotdeauna in defavoarea noastra, atunci cand cineva nu vine la timp, sau cand nu vine, pur si simplu.. si, asa cum spui, incet-incet, ca dupa un antrenament suficient de lung, convinsi fiind ca asa trebuie sa fie lucrurile, devenim noi insine personajele triste/parasite/negativiste din acele scenarii.. cred ca am citit si o carte cu asa ceva.. @micaela, tu citesti mult despre auto-dezvoltare/inteligenta emotionala/coaching?

BLANCA:
"Un scriitor iranian din sec. XX, Khanlari, descrie ultimul zbor al unui soim. Rapitorul survoleaza peisajul cautand o prada. Se simte puternic si amenintator, vede si domina totul.
Un vanator ascuns trage atunci o sageata care-l strapunge. Ranit de moarte, soimul isi simte sfarsitul aproape, aripile lui isi contenesc bataia si se inchid.
In timp ce cade din inalt, priveste sageata ucigasa si ii vede aripa, facuta din pene de soim.

Iar atunci, chiar inainte de-a muri, spune:

- De ce m-as plange? Tot ce vine asupra noastra de la noi vine"
..........de-ar fi sa ma iau dupa aceasta... filozofie sunt singura vinovata de tot ce mi se intampla,dar va spun cu toata sinceritatea ca nu simt ...strop de vinovatie in sufletul meu!....dar nu pot sa nu-mi pun intrebari....
Micaela....nu exista cupluri ideale ci doar cupluri care ...pozeaza in ideale...
Totusi....vorbim de trairi si sentimente simple si clare, credeti ca e bine sa abordam orice subiect prin prisma lui filozofica?...

micaela:
nu stiu cum se face citarea din textul cuiva...

pe_jumatate, nu nu citesc mult in directia aceea, sau in orice caz nu "organizat". insa, da, mai citesc din cand in cand cate ceva, in incercarea de a intelege mai bine natura umana si pe mine.  :)

Blanca, nu e vorba neaparat de "poza". Noi, de exemplu, nu pozam in cuplu fericit, doar ca nu ne exprimam vizibil frustrarile, spre exterior, iar atunci cand eram inconjurati de un anturaj agreabil si prielnic bunei dispozitii, tensiunile dispareau... sigur ca un ochi avizat si cunoscator poate sesiza "disfunctia", dincolo de aparente...sigur ca prietenii apropiati vedeau "ostilitatile" dar niciodata n-au crezut ca sunt atat de adanci, ca prea radeam cu foc.  :)

Nu exista cupluri ideale, perfecte, etc....si cred ca aceasta aspiratie gresita poate submina zdravan o relatie obisnuita.
Dar mai cred ca exista f. f. putine cupluri "bine potrivite", care reusesc sa traiasca frumos si cu bucurie, impreuna, pana la sfarsit. norocosii  :) Cred ca e un dar absolut sa-ti traiesti viata intr-o unica iubire, cu bucurie.

sentimentele...inca mai cercetez in zona asta...:D
am citit un milion de pareri despre iubire.. habar n-are, nimeni.  :) exista chimie, potrivire energetica...asta cred. dar ca si pe_jumatate (care scria intr-un alt topic) mai cred ca daca aceasta buna-premisa nu este  ingrijita, dispare...orice indragostire initiala, orice pasiune se stinge definitiv intr-un climat de ostilitati, daca el si ea n-au grija sa pastreze armonia, bucuria lui si a celuilalt. nu prin efort, nu prin chin, ci printr-o disciplinare a pornirilor de dragul sentimentelor ce trebuie pastrate. si asta cred ca ar trebui sa fie mai usor atunci cand e iubire...

silviu:
Dragostea ţine patru ani
Specialiştii mexicani dau ca sigur că, din motive fizice, iubirea nu ţine mai mult de patru ani. Studiul lor a întărit ipoteza că iubim cu adevărat doar o singură dată în viaţă, restul relaţiilor find dictate fie de ataşament, fie de atracţia sexuală.

nu cred ca iubim cu adevarat doar o singura data in viata. eu insumi am iubit de mai multe ori :D

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă

Du-te la versiunea completă