Arhiva > Arhiva
Atitudine
pe_jumate:
@silviu: nu imi aduc acum aminte cine zicea odata ca scrisul cartilor bune e ca spusa celor mai buni prieteni pe care i-ai putea visa si care.. have already been there.. adica au trecut deja pe acolo, poate chiar prin locul cu problema ta care tie iti pare acum si aici fara solutie..
@saturn: iti dau perfecta dreptate.. daca nu neaparat un ajutor imediat, cel putin un punct de pornire imediata in self-rescue..
draga @micaela, am gasit si comandat pe diverta-online carticica cu noul pamant.. dar pe cea cu puterea prezentului nu am gasit-o..
o aduci tu pe a ta la prima noastra intalnire?? :D
silviu:
problema are o solutie: uitarea! "ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti". in cat timp si-n ce fel, nu putem sti, dar in cazul amicului cartile nu-s de folos :(
micaela:
o aduc, de ce nu, pe_jumate? :D Dar, chiar, de ce pe_jumatate, ca precis esti intreaga intreaga? :D :D
o carte poate sa-ti deschida perspective nebanuite, chiar spre interiorul tau.
si mie mi-e clar, din convingerea cu care Silviu zice "nu, nu, nu, cartile nu-i sunt de folos", ca amicul bun inotator in vodca nu stie sa citeasca :D :D :D
micaela:
uitare totala nu exista. acceptare si impacare da. atunci nici trecutul nu mai trebuie ingropat adanc in subconstient (caci e o iluzie faptul ca o problema nerezolvata dispare cu totul prin uitare). Poti ramane cu ceea ce a fost frumos in trecut si cu intelegerea, acceptarea, transformarea (in intelepciune) ceea ce te-a indurerat.
pe_jumate:
abordarea ta e foarte trendy si in acelasi timp foarte .. cam ca la psiholog, scumpa @micaela ;)
nu e mai putin adevarat ca confruntandu-ne cu propriile nereusite adunam "arme si zestre" pentru a ne rafina strategia, judecatile de valoare si tacticile viitoare..
dar totusi, draga mea, totusi, exista uitare.. si nu numai atat, exista si derizoriu.. mie de exemplu, mi s-a intamplat ca in doar cativa ani, cea mai acaparanta si neostoita iubire pentru cineva sa se transforme intr-o discutabila stanjeneala in prezenta acelei persoane, insotita de o totala lipsa de interes si de subiecte de conversatie cu acea persoana .. e la fel de adevarat ca la momentul cel mai "fierbinte" al relatiei, m-am smuls de acolo si am lasat "problema nerezolvata" in urma.. si iata ca timpul a rezolvat-o si pe asta.. il privesc pe acel om azi .. cum as privi un nod de sfoara.. iar el, odata, a fost singurul barbat din viata mea pentru care m-am imbatat pana am cazut pe jos, singura prin casa, plangand de chin si deznadejde..
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă