Arhiva > Arhiva
Atitudine
micaela:
ca sa vezi cum mai aflu cate ceva... :D aligatorul rabda cu stoicism si desi chestiunea pare proverbiala eu habar n-aveam... :D :D
Amicul tau, Silviu, trebuie smuls din trecut si infipt in prezent. :D Poate i-ar face bine sa citeasca "Puterea prezentului" si "Un Pamant nou" ale lui Eckhart Tolle.
De altfel, recomand cartile acestea tuturor, cu mare caldura. Unii se vor regasi in ideile de acolo, altii poate ca nu, dar cu siguranta va vor deschide perspective noi de meditatie, pro sau contra...Eu una am rezonat cu multe dintre ideile din aceste carti. La unele dintre ele ajunsesem si eu prin experienta si gandirea proprie , pe altele le-am "recunoscut" ca pe un adevar (in acelasi timp personal si universal) neconstientizat... Sunt convinsa ca multora dintre voi le-ar putea face bine fie si prin simpla liniste care te cuprinde atunci cand le citesti. Pentru mine tocmai aceasta liniste a fost semnul unei perfecte rezonante, armonii cu adevarul meu interior...
capsuna:
Mai sa fie! Pe acest crocodil il chema Silviu cumva? ;)
silviu:
--- Citat din: micaela ---Amicul tau, Silviu, trebuie smuls din trecut si infipt in prezent. Poate i-ar face bine sa citeasca "Puterea prezentului" si "Un Pamant nou" ale lui Eckhart Tolle.
--- Terminare citat ---
amicului meu nu-i vor folosi toate cartile din lume. singura sansa pentru a iesi din abisul in care s-a pravalit e sa-si gaseasca o femeie, sperand intr-o iubire cum alta nu a fost.
--- Citat din: capsuna ---Mai sa fie! Pe acest crocodil il chema Silviu cumva?
--- Terminare citat ---
nu! scorpionii nu-s asa de rabdatori.
micaela:
vezi? asta e. N-ati citit cartile acelea. :D :D
Amicul tau trebuie intai sa-si gaseasca echilibrul, sa se impace cu sine si cu trecutul, ca sa poata merge "curat" inainte, nu sa intre cu bagajul de frustrari, suspiciuni, dureri etc. intr-o noua relatie pe care o si poate strica astfel, chiar in ciuda unor premise reale de reusita. Nu stiu daca in cazul asta functioneaza zicerea aceea: "cui pe cui se scoate". Intai trebuie sa iteleaga ca n-a fost sa mearga, ca poate sotia lui chiar a gasit iubirea (sau poate nu) si ca nu trebuie nimeni acuzat, urat...Mai bine ar incerca sa le inteleaga, pe ea si toata situatia, sa accepte si poate chiar sa-i pastreze o afectiune neincarcata de furie, dupa care sa inchida usa peste trecut. Pare imposibil dar nu e.
Acceptarea e singura cale de a se regasi. Ce a fost a fost, nu mai poate fi schimbat. La ce bun sa cauti vinovatii (subiective, oricum) si sa te manii, sa cari dupa tine tone de resentimente care iti strica si prezentul, singurul real, si care trebuie trait deplin si frumos? Trecutul e neschimbabil :D, viitorul incert, deci nu vad de ce si-ar irosi clipa prezenta gandind la ele cu suparare...
Zi-ce-se ca omul potrivit nu vine atunci cand il astepti/cauti cu nerabdarea si incrancenarea de a-l gasi, ca pe solutia miracol, ci fix atunci cand te-ai linistit, ai renuntat la incordarea de a controla situatia...
Strica o vorba si recomanda-i, totusi, cartile acelea. Si eu am fost extrem de rezervata in ce le priveste. Nu vroiam sa citesc "bazaconii" care nu folosesc la nimic. :D :D Si, totusi, mi-au folosit. Intre timp, am citit mult mai multe si am inteles mult mai mult...desi...ca Socrate zic "stiu ca nu stiu nimic". :D
carmentoma:
Cantec femeiesc
Adrian Păunescu
Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
E greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă