Arhiva > Arhiva
Atitudine
dian:
Oare ai facut tot ce era posibil ca relatia sa mearga? Inversand rolurile, ai privi cu placere partenera de langa tine, romantica, dragastoasa, in fiecare zi?(presupunand ca asa esti) Raspunsul va fi precis afirmativ, deci trebuie depus putin efort. Consider ca femeia are un esential rol in armonia care se instaleaza in cuplu ,daca doresti sa nu fii singura in doi. Ai nevoie de putina imaginatie ca relatia sa fie noua in fiecare zi, asa incat fiecare dintre parteneri sa se intoarca acasa cu placere.Este obligatorie intelepciunea si toleranta, fara nervi si sanctiuni la orice greseala, asta functioneaza doar daca mai exista sentimente, altfel chiar calitatile celuilalt le vezi defecte. Cand esti deprimat, vezi doar partea goala a paharului, esti obosit psihic, indecis si situatiile par fara rezolvare .De aceea, prietenii adevarati sunt foarte valorosi, te sustin energetic, nu te mai simti singura si vei alege solutia corecta, chiar daca mai dificila (care nu este intotdeauna renuntarea)
Deci: daca ne simtim singuri in doi,avem si noi o contributie?( Sigur, sunt si situatii particulare)
micaela:
sunt perfect de acord ca nu trebuie sa renunti pana cand nu ai cugetat indelung, obiectiv, intelept :) la ce anume a stricat lucrurile (si de o parte si de alta) si pana cand nu ai facut tot ce-ti sta in putinta sa le indrepti. Cred ca acolo unde exista o buna comunicare si dorinta reala de a rezolva problema, cu inteligenta si sentiment, nimic nu e pierdut. Crize sunt in toate cuplurile, dar daca sunt doar conjuncturale (de ex. "criza varstei de mijloc") se pot rezolva. Mai greu si improbabil este cu cele structurale, de fond, cele care decurg din incompatibilitati majore si lipsa de sentiment...
BLANCA:
Dragii mei.....
eu cred ca am dat tot ce s-a putut da in aceasta relatie( m-am casatorit din dragoste si cred ca asta spune tot...legat de felul in care daruiesti unicului barbat pe care-l iubesti....daruiesti TOT, fara nici o retinere)....si dau in continuare( cu toate ca intr-un fel am simtit la inceput....cand faceam asta....si altfel simt acum)....dar sa incerci sa faci de unul singur tot( si din punct de vedere material)....e cam greu...El sustine ca ma iubeste si cred asta....dar o face in felul lui mereu egoist....nu vrea sa renunte la principiile si ideille lui care ...pana la urma ...ne-au indepartat...si ne-au adus anul trecut in pragul divortului.Am depus cerere de divort...au venit citatiile....ei... atunci a inceput sa faca eforturi sa se schimbe....dar ...azi imi dau seama...ca a inceput doar asta, fara sa si termine...si cea care s-a schimbat si a devenit mai toleranta si mai ingaduitoare sunt tot eu.Ce sa mai spun?...nu poti fi draguta ,romantica si iubitoare cand toate problemele sunt pe umerii tai si cand nu ai nici un fel de sprijin de la celalalt.....din contra...ai parte de reprosuri si-l vezi mereu nemultumit!...Am sa incerc cu stoicism sa rezist...pentru ca sunt o familista.....si tin mult la casnicie sa nu spun de bunul simt si respectul fata de oameni ce mi-a fost insuflat de mica..., dar ...tare mi-e teama ca "cineva" exploateaza ....acest fapt....Astept cu rabdare...sa-si dea seama pana la urma...ce fel de femeie are langa el...si chiar sa se schimbe....daca nu.........
Va multumesc pentru ca m-ati "ascultat"....
va dovediti adevarati prieteni...
silviu:
am cunoscut un stoic cu rabdare de aligator. dupa 15 ani avea un mare regret: ca nu a renuntat ex abrupto atunci cand trebuia si a pierdut atata amar de vreme incercand sa resusciteze o casnicie muribunda.
a facut-o in cele din urma, cu sufletul ranit de-ndoiala, iar ea, la fel de ranita, s-a mutat imediat la "iubirea vietii" ei. acum incearca si el sa ia viata de la capat, din pacate prea ades gasindu-i inceputul pe fundul sticlei cu vodca. mie imi e clar ca tipul asta priveste inapoi cu manie si daca ar putea intoarce timpul, ar schimba multe.
in cazul tau, blanca, atat timp cat mai exista iubirea exista si speranta. nu uita ca oamenii nu iubesc la fel. g marquez spunea: doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.
micaela:
Blanca, cred ca "asteptarea" ca el sa-si dea seama de ceva de care nu si-a dat seama atat de mult timp e o cale infundata. ;) Poate ca o discutie f. deschisa si foarte clara, fara ostilitate (inerenta in conflictele de lunga durata), are mult mai mari sanse sa schimbe ceva. Cred ca numai comunicarea, adevarul diagnosticat, rostit, inteles, poate "negociat" (din ambele perspective: a ta si a lui), pot sa reaseze lucrurile intr-o alta matca... Si cred si eu ca daca a fost si mai este iubire, e mare pacat sa nu faceti ceva...
Si-apoi, ati incercat sa luati o mica pauza in care sa nu va vedeti, sa nu interactionati...in care sa se decanteze ceea ce (mai) este cu adevarat, de toate nemultumirile care s-au adunat si va impiedica sa mai priviti lucrurile cu calm si detasare? Vezi bine cat ma pricep sa dau sfaturi, tocmai eu care nu am gasit solutie? :D :D (Adevarul e ca eu stiu ca in cazul nostru nu mai exista alta solutie frumoasa ci poate doar varianta continuarii unui compromis pe care nu-l mai puteam suporta. Sa zicem ca eu am fost cea care a gresit la inceput: am pornit la drum fara totala convingere si cu speranta iluzorie ca, poate, Cronos va accentua ceea ce era multumitor -si apreciam mult- si va inlatura ceea ce nu era...s-a intamplat exact invers. Si eu, adepta a ideii de familie, de loialitate fata de partener, am refuzat atatia ani sa-mi recunosc ca nu, nu eram deloc fericita... si m-as fi impacat, poate, si cu asta daca am fi reusit macar sa pastram armonia, increderea. La urma urmei si o prietenie frumoasa poate tine doi oameni impreuna. cred...)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă