Scrise de noi > Articolele noastre
Unde să fugi de tine, fără tine
admin:
Nina, sentimentul de nostalgie, de locuri si oameni care au disparut il am si eu. Foarte profund. Ma leg mult de ce e in jur, asa ca orice schimbare o percep ca pe o agresiune peisagistica si sentimentala. Au fost multe locuri de care eram legat, repere ale vietii mele. Strada pe care m-am nascut si copilarit, scoala generala, gradinile si lacurile din spatele casei, drumul pe care-l faceam zilnic pana la liceu, biroul in care am lucrat. Cum spui ca ti se intampla si tie, aproape ca nu le mai regasesc. Si daca mai sunt lucruri care au ramas la fel, nu mai sunt oamenii pe care-i stiam acolo. Unii s-au imprastiat in lumea larga, altii s-au dus in cea de sus. Iar cei care au ramas, s-au schimbat atat de mult incat imi par necunoscuti.
Zilele trecute eram in gradina parintilor, priveam la copacii infloriti, la legumele abia ivite din pamant, ma bucuram de soare, de locul de care sunt atat de legat, de mama si tata. In curte si gradina putine sunt schimbate, dar acolo unde erau lacurile este acum o padure de blocuri. Acolo unde vedeam oglindindu-se soarele la apus, acolo unde haladuiam cat e ziua de lunga cu cei doi prieteni-vecini, acum e cu totul altceva. Un val de tristete m-a cuprins atunci cand am privit in partea aceea, cu senzatia ca nu apartin acestei lumi. Mintea mea a ramas ancorata in acea vreme in care bucuria de copii nazdravani stapanea acel loc.
In fata casei parintilor mei, acolo unde era un camp liber ce dadea in Cibin, a aparut un bloc. Apoi in spate altul si inca unul si inca unul. Blocuri pe o strada de case! Ceva de neimaginat nici urbanistic, nici arhitectural, dar asta e , avem in Sibiu un simulacru de arhitecta sefa, parese o fina a kaiser-ului. Care nu tine cont de nimic, nu stiu de unde vine, cum o cheama, cum arata, am auzit doar cate prostii face intr-un oras care a fost bine conservat pana la un moment dat. Acum cateva zile aflu ca au aprobat sa taie copacii multiseculari din curtea fostei Case a Pionerilor, pentru a face loc unei constructii noi. Bine asta sub pulpana Mitropoliei, proprietarul acelui loc. 400 de vecini s-au revoltat, au facut petitii, formal au fost bagati in seama, dar in final li s-a raspuns rigros si tabelar, in stil german: "va multumim pentru sesizare, dar ramane cum am stabilit, aprobam constructia."
Ma simt tot mai strain in orasul meu, ies pe strada si mi-e greu sa mai gasesc printre oameni figuri cunoscute. Era o vreme in care intr-o plimbare pe centru ma opream din 10 in 10 metri sa vorbesc cu cineva cunoscut. Cred ca apucaturile mele romantice sunt un timp apus, in timp ce generatia mea dispare. Locul acesta mi se pare tot mai putin cunoscut...
Navigare
Du-te la versiunea completă