Arhiva > Arhiva
Parinte pt copiii mei si pentru ai perechii. Infiez?
capsuna:
Nici eu nu am copii, dar lucrez intr-un loc unde unii oameni vin cu copii si ii lasa sa faca ce vor, asta pt ca e mai comod pt ei, si pt ca si ei la randul lor sunt la fel de prost crescuti.
Eu ii mai prind si ii mai urechesc, si le spun ca ii pun sa munceasca ca sa plateasca consumatia. Asta bineinteles doar la cei f mici tine.
Si astfel de oameni asteapta ca educatia pe care ei nu o fac copiilor sa o faca profesorii, platiti regeste, in locul lor. Ceea ce nu se poate. Nimic nu poate inlocui cei 7 ani de acasa. Si crede-ma am intalnit si copii f bine crescuti, dulci si lipiciosi. Am o prietena care are 2 copii, unul clasa a treia si unul la gradinita, si in momentul in care am intrat pe usa imi sar in brate, ma pupa si imi spun: "Capsuna stii cat de mult te iubesc?". Si fac asta neconditionat, nu intotdeauna ma duc cu ceva la ei, sau ma opresc in drum fara a fi pregatita.
carmentoma:
Eu am fost si sunt o mama destul de severa! In ce sens: nu am acceptat si nu accept accesele de personalitate din partea copiilor! Am avut o educatie mai rigida in familie, cu ierarhie clara! Asa mi-am educat si copilul , care acum, v-am mai zis, are aproape 20 de ani! Nu stiu cum ar fi fost daca ar fi avut doi parinti alaturi, insa in conditiile in care am fost tot timpul constienta de faptul ca , daca nu il tin din frau de foarte mic, nu voi reusi sa am autoritate cu el ca adolescent si mai apoi ca tanar adult, pana cand se hotaraste sa isi ia zborul si sa traiasca pe picioarele lui, am considerat ca e mai bine pentr amandoi sa aiba "lesa" cat mai stransa! Chiar si el recunoaste azi ca am procedat bine, deoarece vede in clasa la colegii lui cat de urat se poarta ei cu adultii si chiar cu proprii parinti, fiind crescuti mai "modern"! Insa eu am inceput sa relationez cu fiul meu inca de cand am aflat ca sunt insarcinata! Mi l-am dorit foarte mult, spre deosebire de tatal lui, care siar fi dorit sa mai copilareasca! Adica inca de pe atunci ii cantam cand eram singura cu el in casa, ii vorbeam bland, ii puneam muzica linistita si mai ales am incercat sa nu ma enervez sau sa ma supar! Am fost, asa cum considera majoritatea mamicilor, cea mai fericita gravida din lume! Cu atat mai mult cand s-a nascut, pentru ca mi-am dorit din tot sufletul sa fie baiat! Am avut mare noroc, probabil tocmai ca am avut o sarcina usooara, de un bebelus care nu plangea mai deloc, se juca singurel in premergator sau in tarcul plin cu jucarii! Nimeni nu venea sa il ia in brate in afara de mine! Asa ca nu a fost rasfatat si nici nesuferit! Era prietenos, dragalas si frumusel de mic si nu i-a fost greu sa se faca placut de catre toata lumea!
FIF:
am avut noroc sa-mi dea Dumnezeu un copil senzational ..... cat era cu mine era un copil superb! e drept ca niciodata nu ii permiteam sa sara calul, dar la mine in curte era locul de adunare a copiilor din zona, ma jucam cu ei, le faceam "teatru de papuci" dintrun scaun rasturnat, un papuc si o grebla. in schimb, cand intorceam spatele, ii domina pe toti, facea ce vroia ea - batea din picior, urla... gasea imediat caile sa-si rezolve "dorintele"! cu timpul, a pus lucrurile la punct si bunul simt - vreau sa cred nativ, e prezent in tot ce face. azi, cand vad faze ca cea descrisa de tine, ma gandesc cu groaza care ar fi reactia mea de-as fi fost pus in locul parintelui.... si sincer, imi e mila de acel copil ... nu ii doresc nici celui mai rau sa-mi cada in mana!!! ;)
maria171:
am o pereche de fini, oameni simpli, tarani la margine de bucuresti, muncitori in 3 schimburi in oras
au 2 fete acum sunt si ele casatorite
nu stiu cum au facut oamenii astia dar au scos niste copii extraordinari
stiu ca venisera odata cu fetele la noi si cea mica a aruncat o hartie de la o bomboana pe jos
fina a certat-o si cea mica a luat hartia si i-a dus-o ei
fetita inca nu vorbea
era o grasuta ca o mingiuta si cu ochisori albastrii
cred ca e vorba de bunul simt al taranului, al omului simplu, sentiment pe care l-au transmis si fetelor
si mai e ceva
de cate ori venea in oras fina cu fetele trebuia sa cumpere ceva si pt finul, care ramanea acasa
asta ca sa se stie ca si el e om si are dorintele lui
ii cumparau de obicei ciocolata cu rom
katie:
Am citit tot. acum e randul meu sa va impartasesc din viata mea . Sunt singura de foarte multi ani, cresc 2 fete de care sunt foarte mandra ,educatia mi-a apartinut in intregime ,nu e usor ,sunt adolescente si e mai greu decat atunci cand erau copii, sunt mama dar si prietena lor si ma bucur ca am rupt barierele dintre noi si daca pentru mine personal sexul e subiect tabu in discutiile noastre subiectul e discutat si se discuta tot.... Personalitatea copilului trebuie scoasa la suprafata si modelata ,nu am fost de acord ca eu sa comand si ele sa execute. Am dezvoltat comunicarea de pe la 11 ani.Vedeti cand e vorba de copii ma i-a valul si ani au trecut si am uitat de mine complet . Asa cum zic eu : rostul meu in aceasta viata a fost sa fiu mama !
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă