Arhiva > Arhiva

Parinte pt copiii mei si pentru ai perechii. Infiez?

<< < (23/26) > >>

silviu:
sa-ti traiasca, sa fie sanatoasa si sa aiba noroc.

luciamanta:

--- Citat din: buzz din Duminică, 09 Mai 2010, 20:53 ---Buna seara !
Nu am putut face copii.Motiv pentru care am adoptat o fetita.Am luat-o de la 13 zile, din maternitate.A fost dragoste la prima vedere.Am urlat,am facut scandal la protectia copilului deoarece o alta familie era interesata de ea.Eu o vazusem prima.Un an de zile am stat zi de zi cu frica in san ca mama naturala se va razgandi.Un an a durat pana cand a fost pe numele meu/In tot acest timp ea avea dreptul sa mi-o ia.Cand avea 4 luni mama naturala a cerut sa o vada.Eram disperata.Crescuse , era frumoasa foc.M-am dus cu bubulina mea (asa o rasfat) la protectia copilului.Nu stia cine sunt.A luat-o in brate si s-a uitat cateva minute la ea, i-au curs cateva lacrimi.Nu va pot exprima ce simtem.Imi spuneam ca Dumnezeu va decide ce este mai bine pentru ea.Ii daduse un iepuras de plus , un castron si o bentita aurie.Le-am pastrat si le voi pastra pentru ea.Nu o pot condamna si intr-un fel ii sunt recunoscatoare toata viata : prin ea am cel mai pretios lucru din viata mea.
M-am riscat si toata lumea imi zicea asta,daca copilul nu va putea merge, nu va putea vorbi?Niciodata nu ma gandeam la aceste lucruri.In sinea mea imi ziceam ca orice ar fi - voi fi langa ea.Acum are 3 anisori.E sanatoasa, desteapta si seamana cu mine, dupa cum spune lumea.Fetita mea e ,,atat de a mea" incat ma recunosc in trasaturile ei , in gesturi si parca eu am facut-o.
Acum insa mor de durere ca divortez.Tatal - nu pot spune ca nu o iubeste.As minti.Nu ca mine, o simt.Dar de cand a plecat din Buzau , la Bucuresti , de aproape 2 ani , s-a schimbat.Aici sunt multe de spus.Pentru el acum este o obligatie.Vorbim despre viitorul ei si a spus ca se va implica.
Imi cer scuze pentru greselile gramaticale si de exprimare.

--- Terminare citat ---


te felicit!

maria171:
buzz
sa iti traiasca fata si sa va bucurati una de alta 1000 de ani
eu am o amica care a infiat o fetita si a crescut-o cam singura
sotul a murit la un an dupa ce au luat-o si a crescut-o cu ajutorul parintilor ei
cine stie istoria fetei spune ca a avut noroc
amica mea spune insa ca ea e norocoasa sa o aiba
cand fata a avut 10 ani i-a spus ca e infiata, dar copilul nu e avut nici o reactie
a intrebat doar daca mai are frati ca sa ii infiereze si pe ei
nu mai are
acum parintii amicei mele au murit, fata are 14 ani si stau amandoua intr-un apartament impreuna cu motanul misu
se mai cearta, se mai inteleg, asa ca o mama cu o fiica adolescenta
dar gabi e un copil f bun

nici eu nu as condamna-o pe mama adevarata
si-a dat seama ca nu ii poate oferi o viata ca lumea
faptul ca a vrut sa o vada arata ca nu i-a fost usor si ca nu i-a fost indiferent unde ajunge copila
am vazut mai demult un film polonez
o mama care traia in mizerie impreuna cu mai multi copii a dat spre infiere un baiat unui bogatas
toti din sat au condamnat-o si ii strigau ca si-a vandut copilul
bogatasul a ajutat-o sa isi creasca si ceilalati copii in conditii rezonabile iar baiatul infiat a ajuns un mare domn
deci vezi ca asa cum zicea mioara roman viata nu e alba sau neagra, e cam pestrita

cameliagabriela:
este impresionant ceea ce povestiti voi.
eu nu am curajul sa infiez singura un copil

carmentoma:
buzz, sa te bucuri de fiecare clipa petrecuta langa puiuta ta! Iti va rasplati cu siguranta in orice zi aceasta decizie de a-i schimba viata! E nevoie de mult curaj sa adopti un copil, dupa parerea mea!

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă

Du-te la versiunea completă