Acum trei ani, de 1 Mai, am plecat la Sibiel si cum urma sa ramanem peste noapte acolo m-am gandit sa iau si catelusa, o maidaneza zglobie. Tineam tare la ea - o crescusem de cand era mica, ne-o oferise cineva de la magazinul de animale apropiat. Era inca tanara si tare jucausa si credeam eu ca la Sibiel o sa-i fie bine in spatiul acela larg...fara sa mai fie certata ca intra prin flori.
S-a intamplat ca cineva a calcat-o in parcare si mai mult ca sigur a luat-o cu el, evitand o situatie neplacuta cu noi, gazdele. Aproape cu certitudine ca s-a intamplat asa pt ca am gasit-o dupa o zi de cautare prin sat, cu afise la magazin si biserica. Intr-un tarziu am dat de ea, moarta pe partea cealalta de rau. Nu avea cum sa ajunga acolo decat aruncata de cineva...Nu-i placea apa si pe partea opusa nu era nimic care ar fi putut-o ucide...
Am adus-o acasa, are locul ei in gradina si tot ce imi mai aminteste de ea este un palc de crini si o curelusa rosie...
Azi dimineata Samiza iese cu masina din curte si ma claxoneaza sa ies la geamul biroului. Imi spune ca un catel a intrat in curte si sa vad ce fac cu el. M-am uitat prin curte, prin gradina, pe sub microbuz, ..nimic! I-am dat telefon si chiar radeam ca i s-a parut...
Acum o ora, dupa ce am stat ore in sir la birou, am zis gata! - ies pana afara sa iau o gura de aer...Cand ce sa vezi? O catelusa mica, neagra, cu pinteni albi si cu putin sur pe coapse statea zgribulita pe stergatoarea dinspre gradina. Exact - exact ca Lara, cea care se afla sub tufa de crini.... S-a uitat la mine si a pus capul la loc, s-a simtit cred neamenintata in vreun fel. Am sunat-o pe Samiza, i-am spus sa stea linistita ca nu are vedenii si ...se poate ocupa mai departe de agentie
...
N-am vrut sa deranjez catelul, l-am lasat sa doarma. Cand m-am intors acum cateva minuteera in sera, locul preferat al catelusei care mi-a murit...I-am pregatit ceva de mancare, am chemat-o si ...a venit imediat. A mancat, s-a lins pe bot de placere si s-a asezat din nou in fata usii. Nu stiu, asemanarea perfecta cu Lara, locul pe care l-a ales, modul in care a ajuns in curte, cat de repede s-a adaptat, m-a facut sa ma intreb: nu cumva e catelusa mea?
