Cu şapte ani în urmă, o conduceam pe fina mea spre casă. Era seară şi traficul foarte aglomerat. La un moment dat mi-a apărut în drumul meu un câine şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să încetinesc treptat, deoarece, atât banda din stânga, cât şi cea din dreapta erau ocupate, iar în spatele meu era o coloană de maşini. Câinele respectiv fugea spre maşina mea, am claxonat şi iar am claxonat. Am încetinit şi mai mult, cred că aveam 5-10 km/h. Am oprit, dar am auzit un zgomot şi apoi am coborât din maşină. Căţelul fugise spre sediul unei firme. M-am dus în goană după el, l-am luat în braţe – era un puiuţ – şi am constatat că fusele lovit la o lăbuţă. Aşa stând lucrurile, m-am dus cu acel căţel la Facultatea de Medicină Veterinară pentru un control urgent. Surpriza mare a fost că doctorul de la camera de gardă a facultăţii, după un control amănunţit mi-a spus că lăbuţa a suferit un mic traumatism, însă căţeluşa este oarbă. M-am dus acasă cu ochii plânşi, demontată.
A doua zi am mers cu ea din nou la facultate pentru ecografie, radiografie, analize de sânge, control oftalmologic. Nu avea lăbuţa ruptă, pernuţa lăbuţei fusese puţin zdrelită şi o unghiuţă deplasată. Căţeluşa a urmat tratament cu antibiotice, dar în final a trebuit să suporte o mică intervenţie chirurgicală la lăbuţa lovită. Dna doctor oftalmolog Jaqueline Mocanu a confirmat faptul că puiuţul este orb şi a propus atunci un tratament pe termen mai lung, de câteva luni, cu injecţii în ambii ochişori ai căţeluşei. Am fost de acord si trei luni am tot mers la doctor cu acel suflet necăjit.
În prezent, căţeluşa vede, este sănătoasă şi frumoasă. Ely este numele ei, este un metis de labrador, negru, lucios, mare vânător şi foarte afectuos.
Ţin să vă mărturisesc că de câţiva ani am mai adoptat o căţeluşă –Tina - cu un picior paralizat, o să vă spun şi povestea ei cu o altă ocazie.
Terapia cu animale face minuni. Datorită celor două sufleţele mi-am îmbunătăţit comunicarea cu oamenii şi încrederea în sine. Mi-am consolidat relaţiile cu prietenii mei şi mi-am creat noi prietenii. Am devenit mai optimistă, mai drăgăstoasă, mai atentă la cei din jurul meu, mai voluntară, mai umană, aş putea spune. Râd mai des, fac mişcare mai des şi ce este cel mai important, mi-am refăcut echilibrul sufletesc.
