Eu una imi respect catelusele pentru tot ceea ce au de oferit, pentru devotamentul lor, pentru dragalasenia lor, pentru bunul lor simt... Eu nu le consider jucarii, sunt membre ale familiei mele si nu sunt chinuite deloc... Le-am luat din strada, accidentate, moarte de foame, batute, cu blana incalcita.... Acum au apartamentul lor de 3 camere, au familia lor, hrana adecvata, blana lucioasa, programul lor de iesit afara de 3 ori pe zi (merg asedea in Parcul Izvor sau in imensa curte a bisericii unde se afla o gradina a raiului), sunt periate, spalate, iubite, se joaca amandoua.... Si nejucam toti trei cu ele (eu, mama, tata). E f. benefic jocul cu ele, cu catelusele, ne provoaca bucurie, ne aduce zambete pe chip..
