Aici se discuta > Subiecte generale
Animale - Pasiune si terapie
Ayouni:
@licya, am facut exact acelasi lucru acum ceva timp: pentru ca mi se facuse mila sa vin seara tarziu acasa si sa-l vad pe Juanito (asa il chema pe birmanezul meu) cocotat pe balcon, uitandu-se pe strada. apoi el vroia sa se joace si eu sa dorm... asa ca l-am dus si eu la curte, dar acolo a crezut ca poate sa faca legea si lua intr-una bataie de la ceilalti motani din sat. si se intorcea in zori rupt la propriu si la figurat. medic, antibiotice si apoi de la capat. si cand am fost plecata o data mai mult, s-a imbolnavit rau si a murit. m-a durut ingrozitor. si de-atunci am renuntat sa mai am un alt animalut. dar stiu multe persoane care ii tin acasa, asa singuri si nu se intampla nimic. in fine, curaj! :)
Saturnianul:
Licya, daca tu simti ca ai facut un lucru bun, atunci asa este. Eu imi ascult cit mai des intuitia, ceea ce simt ca trebuie sa fac intr-un anumit moment, chiar daca ratiunea si scenariile din minte intra in functiune furnizindu-mi indoiala prin tristete, disconfort. etc. Insa, de cele mai mule ori, s-a dovedit corecta intuitia mea.
Acum, la intrebarea ta, raspunsul corect ti-l va da chiar pisoiul tau, in functie de cum se va acomoda cu locul si, mai ales, cu colega ta.
EUGENIA110:
Daca a fost crescut in apartament de mititel, nu are instinctul de supravietuire adaptat unei vieti in curte. Sper sa gresesc.....
adria:
eu cred ca are dreptate eugenia
licya:
partea buna e ca a iesit prin jurul blocului, de la un anisor, asa ca sper ca a invatat cateva reguli de supravietuire in doi ani jumatate. iesea aproape zilnic si se intorcea singur, astepta la usa scarii pana venea cineva, apoi ajuns la usa apartamentului sarea pe clanta pentru a i se deschide.
stiu ca am luat o decizie buna pentru el si asta ma face sa ma simt mai bine... dar tot imi lipseste. de, e Matza al meu :)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă