Arhiva > Arhiva
Singuri si optimisti.... exista asa ceva?
carmentoma:
Mai incearca cineva sa raspunda la intrebarea din topic? Ca ultimii veniti nu stiu ce parere au! Va astept sa spuneti cum considerati voi: e un paradox sa fii singur, dar optimist?
anamama13:
nu cred ca e un paradox, ci o adevarata fericire.... dar sunt cazuri foarte rare... poti fi optimist, vesel, sociabil, emanand o energie debordanta, atunci cand iesi in "public", petrecandu-ti astfel ziua intr-un mod foarte placut.... cu cat esti mai tanar, cu atat aceasta placere este mai mare.... dar dupa, te intorci acasa, inchizi dupa tine usa, daca ai marele noroc sa ai un sufletel necuvantator sanga tine este bine, daca nu cu atat mai rau, incalzesti mancarea, mananci ca ti-e foame, rareori cu placere, si seara vine cu intunericul noptii care se asterne si peste casa si peste suflet.... iti mai poti pastra acelasi optimism ?????... chiar daca, atunci cand te cuprind gandurile negre sau doar gri, le tratezi cu reteta faimoasa a amanarii, tot iti lasa urme.... si pana la urma tot trebuie sa le infrunti... ti le aduce inapoi o durere de umar, un picior sontorog, un spate ce nu te lasa sa ieri scama de pe covor ca altadata, si multe altele.... ai putea fi optimist inca, daca te-ar lasa viata.... poate atunci, in cel din urma ceas, sa fiu extrem de optimista, ca las o lume atat de urata si rea in urma mea...
carmentoma:
--- Citat din: anamama13 din Marți, 04 Mai 2010, 16:36 ---nu cred ca e un paradox, ci o adevarata fericire.... dar sunt cazuri foarte rare... poti fi optimist, vesel, sociabil, emanand o energie debordanta, atunci cand iesi in "public", petrecandu-ti astfel ziua intr-un mod foarte placut.... cu cat esti mai tanar, cu atat aceasta placere este mai mare.... dar dupa, te intorci acasa, inchizi dupa tine usa, daca ai marele noroc sa ai un sufletel necuvantator sanga tine este bine, daca nu cu atat mai rau, incalzesti mancarea, mananci ca ti-e foame, rareori cu placere, si seara vine cu intunericul noptii care se asterne si peste casa si peste suflet.... iti mai poti pastra acelasi optimism ?????... chiar daca, atunci cand te cuprind gandurile negre sau doar gri, le tratezi cu reteta faimoasa a amanarii, tot iti lasa urme.... si pana la urma tot trebuie sa le infrunti... ti le aduce inapoi o durere de umar, un picior sontorog, un spate ce nu te lasa sa ieri scama de pe covor ca altadata, si multe altele.... ai putea fi optimist inca, daca te-ar lasa viata.... poate atunci, in cel din urma ceas, sa fiu extrem de optimista, ca las o lume atat de urata si rea in urma mea...
--- Terminare citat ---
.... E mult adevar in ce scrii, anamama13! Dar eu tot mai cred ca fiecare varsta are frumusetile ei! Chiar daca usa se deschide catre o camera goala, sau cum zici, doar cu un prieten necuvantator in ea, ai multe alte posibilitati de a nu fi singur intre cei patru pereti! De exemplu: cu ce e mai bogat un om in varsta decat un tanar! Cred ca are amintiri mult mai multe! Le poate reinvia, adunandu-le intr-o carte, intr-o pictura... sau altceva asemeanator! Impartasindu-le si celorlalti, cu siguranta va fi o experienta benefica pentru toti! Si uita-te acum la noi... ce mare binefacere erste calculatorul! Poti sa te mai consuideri singura acum? Indiferent daca din punct de vedere fizic esti singura in camera, ea e populata de cei care, desi sunt la distanta, au un cuvant bun de schimbat cu tine! Si sa stii, nu e putin lucru! Neputinta fizica nu cred ca e un impediment, daca esti o fire optimista incurabila! Si te ridici, orice ti s-ar intampla!
Cristaly:
@carmentoma: ma uit la titlul acestui topic si ma gandesc ca uneori prefer sa fiu singura decat cu cei pe care ii credeam prieteni dar m-au dezamagit enorm.
Am preferat sa ma retrag incet, vechile prietenii se duc si lasa loc altora. Si totusi de la o anumita varsta e mai greu sa cladesti acele relatii frumoase.
Cristaly:
@Crista: Buna! Acum am vazut mesajul tau, mai mult vad ca avem si un nick-name asemanator :)
Da, invatamantul este bransa in care lucrez. Banuiesc ca si tu la fel, cred ca mai sunt si alte persoane.
Daca as putea da anii inapoi...pe vremea studentiei mergeam si in trei tabere pe vara, ce vremuri frmoase!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă