Scrise de noi > Poeziile noastre
Singuratatea
wonderland:
Frumoasă poezia asta, cu parfum inconfundabil, fin și intens, de frezie ;)
Cred că merită un loc special, dacă Gigi va avea timp să îi deschidă o casă doar a ei :)
Și, deși știu că pe aici Gigi dorește doar creații originale, citind mi-a venit în minte, în replică, o poezie care mie îmi place mult:
Lumina raiului - Lucian Blaga
Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s pagân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr'de căldura raului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul -
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!
noiembrie:
Am gasit rasfoind prin hartii,simtiri din februarie 2003...le impartasesc cu voi...
Noapte de vis, adormind, cautand,
gand ne-nceput, gand nebunesc,
boare de gand, vis ne-nceput,
tu...numai tu,aplecat peste gand
eu...plutesc!
Te astept si te cant, trecator si lumesc,
te astept azi si ieri
si in gand
te zaresc,
te astept, indraznesc...
sa visez !
Onix:
Singuratate
Ion Horea
Tu suflet pustiu ce stai haituit
in noapte rasuna doar ploaia,
Esti singur, nebun, de lume fugit,
Si singur iti duci intristarea.
Privirea ti-e tinta, prin ochiul de geam
Strabate-o lumina difuza,
Nu-i nimeni ce-astepti, doar pasari pe ram
Si trist, tot mai trist ti-e mintea confuza.
Pe fata se scurge un ultim sarut
Al lacrimei dulce-amare,
Pe suflet coroana cu spini ce-a cazut
inghite a noptii haina chemare.
De dincol de geam sta-ntunericul crunt
Razbate de-afara durerea,
Un fulger nebun. Si ploua marunt,
Si vremea-si arata puterea.
Ce vise se scurg in ploaia prea rece ?
Genunchii ti-s rupti de-atata rugat:
Singuratatea grea de ce nu vrea sa plece ,
De ce e Dumnezeu plecat ?!
De temator te-ai intrebat vre-o data
Ca esti purtat de dorul nimanui,
Caci s-ar putea intr-un tarziu sa bata,
La geam trecutul amarui.
E ins-acol nedescifrata umbra.
Prin ploaia rece nu va inceta sa vina,
Spre calea ta oricat ar fi de lunga,
Un suflet viu, o raza de lumina !
Onix:
Singuratate de Adrian Paunescu este o poezie pe care o ascult destul de des in interpretarea remarcabila a regretatei Tatianei Stepa
Va propun un tratament urgent
Si s-aveti incredere va rog
Cand nu e un alt medicament
Luati singuratatea ca pe un drog.
Ceaiul abureste trist pe masa
Un tacam servetul il apasa
N-am nevoie nici de doua linguri
Doamne, cina oamenilor singuri.
Gust si eu in clipe lungi de veghe
Noaptea pernei fara de pereche
Suna telefonu-n casa goala
Doamna ma iertati dar e greseala.
Cat de draga-mi esti singuratate
Tu mi-esti ceam ma draga dintre toate
Lacrima in ochiul dintre ape
Caci nici umbra mea nu mai incape.
Tu singuratatea mea curata
Totu`ncepe cu a fost o data
Cu durerea ta imi este bine
Nu stiu ce m-as face fara tine.
Cu tristete le traiesc pe toate
Dar mai draga-mi esti singuratate
Cat de necesara imi esti tu mie
Nu te-as da pe nici o sindrofie.
Doar atat din toate ma omoara
Izolarea meselor de seara
Si macar la una dintre cine
Dumnezeu sa bea un ceai cu mine.
guitarman:
Acestei poezii scrise de Adrian Paunescu, inegalabila Tatiana Stepa I-a creat si o melodie pe masura..
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă