Buna seara tuturor,
Am lipsit o vreme.
Multumiri (din nou) ptr. Wonderland si Cgabriela.
Ca sa va mai relatez despre mine, va anunt ca am inceput un tratament cu un psiholog.
Sper sa mearga bine, adica "din prima" si sa nu fie nevoie sa mai caut, e obositor foarte.
Nu stiu daca au uncercat si altii, pentru mine e premiera, si pot spune: wow!
Am primit inclusiv tema ptr. acasa !!! In masura in care e ok, si voi putea, iar voi, ceilalti, sunteti interesati, va tin la curent.
Nu vreau sa agasez pe nimeni, nici sa ma mai lamentez, caci am facut-o deja....
Pentru Cgabriela: desigur ca am discutat cu parintele Daniel, duhovnicul la care ma refeream.
Ma incurajeaza si dansul atat cat poate. Toata "lumea" cam asta spune, precum ca de la mine tebuie sa vina.
Dar de la mine, acum, nu vin decat lacrimi. M-am referit la iertarea pe care mi-o doresc din partea Domnului - asa cum ar trebui sa si-o doreasca toti, caci stiti vorba cu rdicatul pietrei, deci nimeni nu e fara greseala - in contextul in care, orice despartire are de fapt doi co-autori, iar eu imi asum partea mea de vina. E adevarat ca spuneam si ca trebuie sa ma iert si pe mine totodata, dar e mult de povestit. Si nu cred ca intereseaza pe nimeni. Voiam sa-ti mai spun ca am intalnit recent minunatul citat pe care mi l-ai adresat, intr-un film documentar, "The Secret", pe care-l recomand cu caldura. Se gaseste atat in engleza cat si dublat/subtitrat in romana. Motivant l-as descrie, de vazut si de comentat apoi. Ca sa revenim, de zambit nu se pune problema, de ridicat nici atat, dar, am inceput sa fac ceva, de acolo, de jos: vorbesc cu voi, ma tratez (sunt si timid, ca sa mai glumim putin). Sper ca scara sa nu plece nicaieri, iar cand voi putea, voi incepe sa urc (ce bine suna !!!), poate si din doua in doua trepte, daca o iau razna
. Mai sper de asemenea sa nu ma tin neaparat de balustrada, ci mai bine pe cineva de mana ! Nu va suparati pe mine, cu cea mai mare bucurie am venit printre voi, si mai mult, mi-ati facut o super primire, dar.... Dar sper sa nu raman singur restul vietii, caci nici nu vad rostul si ca sa va spun si pe-aia dreapta, mi-e frica ! Apoi mai sper sa mor eu primul, caci sufar prea tare de singuratate si de dor. (Of, Doamne, ce dor imi e ....). Iar voua la fel va doresc ! Caci banuiesc ca toti ne dorim sa nu fie acest statut (single) forever.
Scuze ! Am luat-o pe aratura ! Nu va ganditi ca gata, m-am vindecat, vorbesc si eu sa ma aflu in treaba.... Sa va arat ca nu ati stricat orzul pe gascan, dandu-mi sfaturi. Adica chiar le pretuiesc, si incerc sa aplic din ele, ce mi se potriveste, desigur.
As mai avea o intrebare (da, inca una
): m-am gandit la o activitate de voluntariat. Am citit in diverse postari o referire la niste copii institutionalizati. As dori sa ma implic, sa incerc sa ajut. Ma poate indruma cineva, undeva ?
Multumesc,
O seara buna, si weeken placu sa aveti !
Mihnea