Scrise de noi > Articolele noastre
Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
wonderland:
bog68, de fapt suntem avertizați în toate felurile. Doar că noi preferăm să ne adormim rațiunea și închidem toate semnele într-un cotlon la care nu mai umblăm, până nu încep să dea pe afară de sufocare.
Vestea cea mare e că în sfârșit ne-am trezit dintr-o alegere nepotrivită pentru noi și câștigăm timp pentru o încercare nouă. Mai înțeleaptă dacă s-ar putea. Ceea ce îmi doresc și mie :crazy2:
Dar, da, cunosc sentimentul că timpul e neiertător.
CamiCamelia:
Asta e Viata...
Paulo Coelho
Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau capitole, sau uşi. Important este să le poţi închide, şi să laşi în urmă momente ale vieţii; momentele care se încheie. Ţi-ai terminat munca? Ţi s-a încheiat o relaţie? Nu mai locuieşti în acea casă? Trebuie să pleci într-o călătorie?... Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundându-te în de ce - uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum, şi pentru ce motiv se întâmplară cutare şi cutare lucruri. Dar te vei consuma degeaba şi la nesfârşit, căci în viaţă, tu, eu, fiii, fraţii tăi, prietenii, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte. Nu ne putem afla în prezent, ducând dorul trecutului. Nici măcar întrebându-ne de ce. Ceea ce s-a întâmplat, s-a întâmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi întârziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi. Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă ! De aceea, câteodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hârtiile, să arunci documente vechi şi să vinzi sau să faci cadou o carte. Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie: a uita, a te desprinde, a te avânta. În viaţă nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să câştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul. Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpăţânare a filmului tău personal
îţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va învenina şi amărî. Viaţa nu se află decât înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsând uşi deschise pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce: Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele? Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele !! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie. Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămâne imobil sau static în viaţă. Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta. Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nici o persoană, nici un loc, nici o muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci când ai venit pe lume, ai venit singur. Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atât de greu să te desparţi astăzi. A te desprinde este un proces de învăţare, care din punct de vedere uman se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu este indispensabil. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci: închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te. Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi
pe oricare îl vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte. ASTA E VIAŢA !
Caroline:
Bine spus...
De multe ori, atunci cand ceva se schimba cu mine, schimb instinctiv si locul, arunc hartii, sterg numere de telefon din mobil sau adrese de email, fac ordine in carti, CD-uri si haine, fac cadouri si... imi actualizez CV-ul. ;) Imi amintesc ca ultima data cand mi s-a intamplat asta, acum 4 ani, am scos la gheena 3 saci de aruncat, 2 saci cu haine i-am donat si am trimis 25 de colete postale cu cadouri de tot felul (era inainte de Pasti, oricum...). ;D
Ceea ce e ciudat insa pentru mine este ritmul schimbarii in ce ma priveste, in comparatie cu ceilalti... Mie nu mi-e greu sa plec, sa arunc si si sa schimb. Ceea ce n-am reusit inca este simplicitatea de a ramane.
Cand ma mai suna cate cineva, cu care n-am mai vorbit de 7, 12 sau chiar 20 de ani, de cele mai multe ori parca ma invita la un film pe TCM. :giggle: In timp ce recunosc cu usurinta persoana de la capatul celalalt al firului, fiindca e tot acolo, in acelasi loc, in aceeasi stare de spirit, in aceeasi etapa de evolutie, pe acea "eu" n-o mai recunosc ca mine insami. Si conversatia devine superflu si conventionala... :whistle:
Nu stiu cat de inteligibil suna ce spun... dar am impresia ca nu de acea persoana m-am despartit acum x ani, ci de mine insami, cea de atunci. O fi normal?!
mihaela1961:
--- Citat din: Caroline din Marți, 09 Aprilie 2013, 21:58 ---Bine spus...
De multe ori, atunci cand ceva se schimba cu mine, schimb instinctiv si locul, arunc hartii, sterg numere de telefon din mobil sau adrese de email, fac ordine in carti, CD-uri si haine, fac cadouri si... imi actualizez CV-ul. ;) Imi amintesc ca ultima data cand mi s-a intamplat asta, acum 4 ani, am scos la gheena 3 saci de aruncat, 2 saci cu haine i-am donat si am trimis 25 de colete postale cu cadouri de tot felul (era inainte de Pasti, oricum...). ;D
Ceea ce e ciudat insa pentru mine este ritmul schimbarii in ce ma priveste, in comparatie cu ceilalti... Mie nu mi-e greu sa plec, sa arunc si si sa schimb. Ceea ce n-am reusit inca este simplicitatea de a ramane.
Cand ma mai suna cate cineva, cu care n-am mai vorbit de 7, 12 sau chiar 20 de ani, de cele mai multe ori parca ma invita la un film pe TCM. :giggle: In timp ce recunosc cu usurinta persoana de la capatul celalalt al firului, fiindca e tot acolo, in acelasi loc, in aceeasi stare de spirit, in aceeasi etapa de evolutie, pe acea "eu" n-o mai recunosc ca mine insami. Si conversatia devine superflu si conventionala... :whistle:
Nu stiu cat de inteligibil suna ce spun... dar am impresia ca nu de acea persoana m-am despartit acum x ani, ci de mine insami, cea de atunci. O fi normal?!
--- Terminare citat ---
Caro, intervin sa te intreb ceva(daca nu e un secret si-mi poti raspunde, desigur!)
De ce nu scrii, omule?
Din cate am citit eu de la Caro pornire(n-am pretentia ca am citi prea mult), asta cred ca e cea mai sensibila postare a ta!
Tu ai putea scoate articole pe banda rulanta!
Caroline:
Pentru ca postarea mea de mai sus nu are nimic in comun cu un articol, e doar o confesiune sincera, spontana... un raspuns, doar.
Sa ma apuc sa o dezvolt intr-un articol, ar insemna sa revin la stilul compunerilor scolastice... si nu mai am nici timpul si nici motivatia.
Si-apoi... ce te face sa crezi ca eu nu scriu?! Uite-aici. :giggle:
P.S. Daca esti curioasa, mai citeste pe la Arhiva. Ca sa nu fiu of-topic, despartirea nu e sfarsitul, ba chiar uneori e doar inceputul... mai sunt inca atatea lucruri bune de facut pe lume, dupa! ;D
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă