... as fi vrut sa aflu de la voi ca ati reusit,ca se ajunge si acolo cand nu mai doare asa de tare.
Din experienta prorprie de data asta, cu toate ca-s convinsa ca nu e nici o gaselnita(si altii au apelat la metodele mai jos mentionate, ba chiar s-a scris despre ele):
1. plang de mama focului o perioada de timp nedeterminata, perioada in care ma arunc in bratele prietenelor sa ma consoleze (asta ar fi perioada negarii, in care refuzi parca sa crezi ca ti s-a intamplat tocmai tie 'nenorocirea' asta).
2. revin treptat cu picioarele pe pamant si ma mai uit si in jurul meu, adicatelea 'incep sa dau din maini' sa ies la suprafata din adancimea depresiei-tristetii
3. incep sa-mi reiau din vechile preocupari(cele 'dinainte de marea iubire'), ceea ce ma face sa ma gandesc mai putin la 'iubirea pierduta si neasemuita'
4. incepe sa se vada soarele la orizont...ies cu prietenele in oras, shopping, distractie, fac ce vreau cu timpul meu...constat ca 'veata fara EL' are si reale beneficii, nu numai minusuri
5. uraaaa!!!ce frumoasa este LIBERTATEA si posibilitatea de a o lua de la capat(daca ma gandesc bine, ma cam plafonasem in fosta) si (de ce nu?)..nu se stie intr-o zi poate apare la orizont un alt EL, "MAI EL' decat ex-ul
Sper ca v-a placut filozofeala-psihoterapia mea vis-a-vis de despartire!