Am scris ceva despre florile si plantele din patio-uri, vreau insa sa va spun cate ceva si despre cele din parcurile andaluze si despre cele vazute in Sierra Nevada. Pentru ca mi-au placut atat de mult si pentru ca particularizeaza atat de mult acea zona...
Ceea ce te impresioneaza in primul rand sunt portocalii incarcati cu fructe, pe care ii intalnesti peste tot: ca si pom de decor citadin, ca si umbrar in parculetele din cartierele vechi, ca si element de legatura in parcuri. Da si sa nu uit: sunt doua edificii ecleziastice care au patio-urile impodobite de portocali: Mezquita si Catedrala din Sevilla. Cat de bine le merge, peste tot unde au fost plantati! Cat de mult rodesc, pe toata perioada anului! Si ce mirosuri imprastie mirosul floarilor sale...Cat de placut este sa strabati o alee de portocali in floare, sa le simti aroma, sa te bucuri de cromatica aceea inegalabila, combinatia de verde crud si orange...
Pacat ca fructele portocalilor andaluzi nu se pot manca. Sau ma rog, se pot, dar gustul amarui iti persista mult timp in gura, dupa ce gusti o portocala...Sunt dintr-o specie a carui fructe sunt mai amare, de aceea nu le culege nimeni, sunt cazute pe jos si nimeni nu se atinge de ele. Doar o firma din Anglia, colecteaza o parte din portocale si le proceseaza obtinand binecunoscutul gem de "arancia amargo". Pe langa cel de ghimbir, acesta este unul dintre produsele dulci traditionale din Andaluzia.
